{"id":5356,"date":"2022-05-20T11:54:00","date_gmt":"2022-05-20T10:54:00","guid":{"rendered":"https:\/\/lwid.dk\/?p=5356"},"modified":"2026-08-15T11:46:12","modified_gmt":"2026-08-15T10:46:12","slug":"mircea-cartarescu-nu-credeam-ca-voi-vedea-vreodata-altceva-in-afara-granitelor-romaniei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lwid.dk\/ro\/mircea-cartarescu-nu-credeam-ca-voi-vedea-vreodata-altceva-in-afara-granitelor-romaniei\/","title":{"rendered":"Mircea C\u0103rt\u0103rescu: „Nu credeam c\u0103 voi vedea vreodat\u0103 altceva in afara grani\u021belor Rom\u00e2niei.”"},"content":{"rendered":"\n

Articol publicat in Information.dk la data de 20 mai 2022.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Rezumat:<\/p>\n\n\n\n

Mircea C\u0103rt\u0103rescu este o voce semnificativ\u0103 \u00een literatura european\u0103, iar romanul s\u0103u, „Solenoide,” va fi lansat \u00een limba danez\u0103 \u00een luna mai. \u00centr-un interviu cu Information.dk, autorul discut\u0103 despre Bucure\u0219tiul s\u0103u, integritatea artistic\u0103 \u0219i jurnale. C\u0103rt\u0103rescu, n\u0103scut \u00een 1956 \u00een timpul dictaturii comuniste, poveste\u0219te despre transform\u0103rile ora\u0219ului s\u0103u natal \u0219i despre modul \u00een care, \u00een „Solenoide,” acesta devine un loc claustrofobic plin de demoni interiori. El \u00ee\u0219i descrie rela\u021bia complicat\u0103 cu ora\u0219ul \u0219i dezv\u0103luie c\u0103 romanul s\u0103u este o sortare a propriilor anomalii. C\u0103rt\u0103rescu, care a f\u0103cut parte din „Genera\u021bia Blue Jeans” \u00een anii ’70, vorbe\u0219te \u0219i despre dezam\u0103girea sa de a deveni scriitor de succes \u0219i despre idealul unui scriitor pur, \u00een stilul lui Franz Kafka. Cartea sa, „Solenoide,” este o explorare a vie\u021bii pe care ar fi tr\u0103it-o f\u0103r\u0103 compromisuri \u0219i cu mai mult\u0103 autenticitate.<\/p>\n\n\n\n

Articol integral: <\/p>\n\n\n\n

Mircea C\u0103rt\u0103rescu este una dintre vocile semnificative ale literaturii europene, \u0219i \u00een luna mai, principalul s\u0103u opus „Solenoide” va fi lansat \u00een limba danez\u0103. Information.dk l-a \u00eent\u00e2lnit pe autor pentru o discu\u021bie despre demonii din Bucure\u0219ti, integritate artistic\u0103 \u0219i jurnale. <\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd Mircea C\u0103rt\u0103rescu era t\u00e2n\u0103r, era convins c\u0103 Bucure\u0219tiul era cel mai frumos ora\u0219 din lume. A crescut \u00een periferia ora\u0219ului, \u00eentr-un bloc de beton plin de g\u00e2ndaci, mirosuri ciudate \u0219i oameni amari, care apar\u021bineau clasei muncitoare s\u0103race din Bucure\u0219tiul anilor 1950. A\u0219a c\u0103 atunci c\u00e2nd, ca student la literatur\u0103, s-a mutat \u00een centrul ora\u0219ului cu bulevardele sale largi \u0219i fa\u021badele decorate cu stucaturi, a fost o mic\u0103 revolu\u021bie. „A fost ca \u0219i cum a\u0219 fi ajuns \u00een New York City,” spune el cu o sinceritate profund\u0103 \u00een voce. St\u0103m \u00een sufrageria vilei sale din Pipera, o mic\u0103 suburbie \u00een partea de nord a Bucure\u0219tiului, pe care, \u00een toat\u0103 via\u021ba sa, a numit-o acas\u0103. Probabil c\u0103 trebuie s\u0103 fii rom\u00e2n sub regimul lui Ceau\u0219escu pentru a \u00een\u021belege cum marele ora\u0219, cu casele sale decrepite \u0219i fa\u021badele uzate, ar fi putut aminti de metropola occidental\u0103. Dar blocurile de beton triste ale copil\u0103riei erau singurul lucru cu care t\u00e2n\u0103rul Mircea C\u0103rt\u0103rescu avea s\u0103 compare Bucure\u0219tiul central. S-a n\u0103scut \u00een timpul dictaturii, \u00een 1956, \u0219i a primit primul s\u0103u pa\u0219aport abia dup\u0103 revolu\u021bia rom\u00e2n\u0103 din 1989. Atunci avea 33 de ani. „Nu am crezut niciodat\u0103 c\u0103 voi vedea altceva dec\u00e2t grani\u021bele Rom\u00e2niei.”<\/p>\n\n\n\n

Bucure\u0219ti <\/p>\n\n\n\n

Este prim\u0103var\u0103 \u00een Bucure\u0219ti. O c\u0103ldur\u0103 \u00een\u0103bu\u0219itoare de amiaz\u0103 se a\u0219terne ca un strat greu peste ora\u0219ul aglomerat. Roade de porumbei ciripesc \u00een aer de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd trec tramvaiele. Acestea se clatin\u0103 peste asfaltul denivelat \u00eenainte de a se pierde \u00een ad\u00e2ncul bulevardelor largi \u0219i a cartierelor care sunt centrale \u00een universul literar al lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu: Calea Mo\u0219ilor, Doamna Ghica, Colentina. Fa\u021badele caselor d\u0103r\u0103p\u0103nate sunt acoperite de graffiti. Tencuiala se desprinde de pe cl\u0103diri, iar bucle de fire electrice t\u0103iate at\u00e2rn\u0103 liber de mai multe dintre ele. „Un muzeu \u00een aer liber al melancoliei \u0219i al declinului tuturor lucrurilor”, a\u0219a \u00ee\u0219i descrie naratorul ora\u0219ul natal \u00een „Solenoide”, opera principal\u0103 p\u00e2n\u0103 acum a lui C\u0103rt\u0103rescu \u0219i motivul pentru care am venit la Bucure\u0219ti s\u0103-l vizitez. „M-am considerat \u00eentotdeauna poet. Pentru mine, poezia nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 scrii versuri – este o modalitate special\u0103 de a vedea lumea, o capacitate de a vedea lucrurile \u00een lumina frumuse\u021bii.”<\/p>\n\n\n\n

Magnus Hove Johansson<\/p>\n\n\n\n

Ora\u0219ul \u00een declin este fundalul din spatele majorit\u0103\u021bii romanelor autorului. Este ora\u0219ul ale c\u0103rui str\u0103zi labirintice \u0219i c\u0103r\u0103rile mici \u0219i greu accesibile sunt traversate de personajele sale precum \u00eentr-un vis. Pentru C\u0103rt\u0103rescu, Bucure\u0219tiul este un loc magic \u0219i mitologic – nu foarte diferit de Dublin-ul lui James Joyce, Istanbul-ul lui Orhan Pamuk sau Sankt Petersburg-ul lui Dostoievski.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219a este \u0219i \u00een „Solenoide”, care acum apare \u00een limba danez\u0103 \u0219apte ani mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce versiunea rom\u00e2neasc\u0103 a fost publicat\u0103 \u00een 2015. A\u0219a cum este cazul cu mai multe dintre romanele lui C\u0103rt\u0103rescu, \u00eent\u00e2rzierea se datoreaz\u0103 \u00een special dimensiunii romanului: Cu cele peste 800 de pagini ale sale, cartea reprezint\u0103 o provocare semnificativ\u0103 pentru orice traduc\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n

„Solenoide” este povestea unui poet e\u0219uat care lucreaz\u0103 ca profesor de limba rom\u00e2n\u0103 la „\u0218coala General\u0103 nr. 86” din periferia Bucure\u0219tiului. Locuie\u0219te singur \u00eentr-o cas\u0103 veche care seam\u0103n\u0103 cu un vas, \u0219i atunci c\u00e2nd nu pred\u0103 sau nu corecteaz\u0103 compunerile elevilor cu indiferen\u021ba mecanic\u0103 care \u00eel caracterizeaz\u0103, se plimb\u0103 pe str\u0103zile Bucure\u0219tiului sau \u00ee\u0219i petrece timpul citind Rilke, Strindberg \u0219i Kafka – c\u0103r\u021bi ale c\u0103ror pove\u0219ti, asemenea lui, sunt „stigmatizate de singur\u0103tate”.<\/p>\n\n\n\n

\u021aine \u0219i un jurnal, \u00een care descrie colegii s\u0103i profesori, caracteristicile lor ciudate \u0219i destinurile lor, precum \u0219i \u00eenregistr\u0103rile viselor sale nocturne \u0219i halucinatorii. Sunt imagini dintr-o via\u021b\u0103 fantomatic\u0103, „care, desigur, este mai real\u0103 dec\u00e2t realitatea”, cum scrie el.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 prezentare sumar\u0103 delimiteaz\u0103 foarte bine stilul literar distinct al lui C\u0103rt\u0103rescu, care \u00een at\u00e2t „Solenoide”, c\u00e2t \u0219i \u00een c\u0103r\u021bile anterioare, cum ar fi „Nostalgie” din 1993 sau „Orbitor” din 1996, este caracterizat de o proz\u0103 halucinatorie, \u00een care visul \u0219i realitatea par adesea s\u0103 se topeasc\u0103, cu naratori care seam\u0103n\u0103 cu autorul \u00eensu\u0219i \u0219i ale c\u0103ror cuno\u0219tin\u021be enciclopedice acoper\u0103 totul, de la literatura medieval\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la teorii complexe \u00een fizic\u0103 \u0219i biologie. Sunt naratori care umbl\u0103 f\u0103r\u0103 odihn\u0103 \u0219i \u00eent\u00e2lnesc existen\u021be ciudate, care \u00eei conduc cur\u00e2nd \u00een medii str\u0103ine \u0219i misterioase sau devin doar catalizatori pentru imagina\u021bia lor. Totul cu Bucure\u0219tiul \u00een fundal \u0219i \u00een centrul aten\u021biei.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd cite\u0219ti „Solenoide”, observi totu\u0219i c\u0103 ceva s-a schimbat \u00een Bucure\u0219tiul lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu \u00een ultimele c\u0103r\u021bi. \u00cen timp ce \u00een romanele anterioare era un loc fermec\u0103tor \u0219i magic, \u00een „Solenoide” s-a transformat \u00eentr-un loc claustrofobic plin de insecte \u0219i mon\u0219tri ciuda\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

\u00censu\u0219i Mircea C\u0103rt\u0103rescu descrie rela\u021bia sa cu ora\u0219ul ca fiind complicat\u0103 \u0219i o nume\u0219te un „love-hate-relationship”.<\/p>\n\n\n\n

„S-a schimbat de-a lungul decadelor. C\u00e2nd am intrat prima dat\u0103 \u00een ora\u0219 ca t\u00e2n\u0103r, totul era nou \u0219i interesant”, spune el.<\/p>\n\n\n\n

„Atunci am iubit Bucure\u0219tiul, iar cele mai frumoase poezii ale mele au fost scrise pornind de la ora\u0219. Mul\u021bi ani, Bucure\u0219tiul a r\u0103mas frumos, dar \u00een ‘Solenoide’, este cel mai ur\u00e2t ora\u0219 din lume, un loc nepl\u0103cut plin de demoni pe care \u00eei avem cu to\u021bii \u00een interiorul nostru \u0219i care sunt cauza tuturor suferin\u021belor noastre.”<\/p>\n\n\n\n

„C\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 scriu ‘Solenoide’, am vrut s\u0103 scriu o carte care s\u0103 fie o sortare a anomaliilor mele. \u00centotdeauna am vrut s\u0103 zugr\u0103vesc unele dintre ciud\u0103\u021beniile care exist\u0103 \u00een mintea mea.”<\/p>\n\n\n\n

A citi Cartarescu este o experien\u021b\u0103 special\u0103. Nu este ca \u0219i cum ai citi un roman obi\u0219nuit. Se simte mai degrab\u0103 ca \u0219i cum ai citi elaborarea unei h\u0103r\u021bi mentale asupra unei singure con\u0219tiin\u021be, o privire asupra ciud\u0103\u021benilor care locuiesc \u00een mintea unei persoane. Mircea Cartarescu declar\u0103, de altfel, c\u0103 aceasta a fost tocmai ambi\u021bia sa c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 scrie cartea.<\/p>\n\n\n\n

„Cu Solenoide, am vrut s\u0103 scriu o carte care s\u0103 func\u021bioneze ca o sortare a propriilor mele anomalii”, spune el, uit\u00e2ndu-se \u00een jos sau la pisica gri care zace \u0219i torce pe covorul din fa\u021ba picioarelor lui.<\/p>\n\n\n\n

„Visez mult \u0219i \u00eemi amintesc \u00eentotdeauna visele mele, care adesea sunt at\u00e2t de ciudate, \u00eenfrico\u0219\u0103toare \u0219i foarte reale. Uneori, c\u00e2nd deschid ochii noaptea, pot, de exemplu, s\u0103 v\u0103d pe cineva care st\u0103 la marginea patului meu. Aceste figuri sunt \u00eentotdeauna complet reale, le-a\u0219 putea descrie sau le-a\u0219 putea desena \u00een detaliu. Nu fac nimic, stau doar la marginea patului \u0219i m\u0103 privesc. Dup\u0103 zece secunde, dispar. Exist\u0103 multe astfel de ‘fisuri’ \u00een con\u0219tiin\u021ba mea, unde apar mon\u0219tri ciuda\u021bi.”<\/p>\n\n\n\n

Tot \u00een aceste fisuri ale con\u0219tiin\u021bei naratorului se na\u0219te povestea din Solenoide. Personajele ciudate care populeaz\u0103 romanul \u0219i care par mereu s\u0103 se afle \u00eentre real \u0219i ireal, \u00eentre cel real \u0219i cel imaginar, devin ca ni\u0219te portaluri c\u0103tre o alt\u0103 lume.<\/p>\n\n\n\n

Fie c\u0103 este vorba despre Irina slab\u0103 \u0219i palid\u0103 cu „ochi de un albastru incredibil”, absorbit\u0103 \u00een teosofie \u0219i devenind obiectul dorin\u021bei naratorului, sau profesoara de fizic\u0103 Gionea, care sus\u021bine c\u0103 secolul al XIII-lea este „rezervat doar lui Dumnezeu”. Ace\u0219tia sunt oarecum arhetipuri, explic\u0103 Mircea Cartarescu.<\/p>\n\n\n\n

„Asta m-a interesat \u00eentotdeauna: s\u0103 creez o hart\u0103 a creierului meu, a subcon\u0219tientului meu, nu privit\u0103 dintr-o perspectiv\u0103 freudian\u0103, ci mai degrab\u0103 jungian\u0103.”<\/p>\n\n\n\n

Mircea Cartarescu este un scriitor de o vast\u0103 erudi\u021bie \u0219i versatilitate. Pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este autor, el a fost recent profesor emerit de literatur\u0103 la Universitatea din Bucure\u0219ti, \u0219i jongleaz\u0103 cu u\u0219urin\u021b\u0103 cu operele lui Kafka \u0219i Borges, ca \u0219i cum ar fi jongl\u00e2nd cu ni\u0219te mingi de circ.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd era t\u00e2n\u0103r, la sf\u00e2r\u0219itul anilor ’70 \u0219i \u00eenceputul anilor ’80, a f\u0103cut parte din ceea ce s-a numit „Genera\u021bia Blue Jeans” – un grup de tineri scriitori rom\u00e2ni care se \u00eendreptau spre Vest \u0219i \u00een special spre Statele Unite.<\/p>\n\n\n\n

Mircea C\u0103rt\u0103rescu<\/p>\n\n\n\n

Mircea C\u0103rt\u0103rescu s-a n\u0103scut pe 1 iunie 1956 \u0219i a crescut \u00een Bucure\u0219ti. Este unul dintre cei mai aprecia\u021bi autori din Rom\u00e2nia \u0219i a primit numeroase premii na\u021bionale \u0219i interna\u021bionale. Principala sa oper\u0103, „Solenoide”, a fost publicat\u0103 \u00een danez\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lunii mai. De asemenea, romanul s\u0103u „Nostalgi” este disponibil \u00een danez\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen \u00eentreaga sa tinere\u021be, Rom\u00e2nia a fost o \u021bar\u0103 subjugat\u0103, o dictatur\u0103 comunist\u0103, pe care, \u00een cuvintele sale, era \u201econdus\u0103 de oameni indiferen\u021bi fa\u021b\u0103 de cultur\u0103\u201d. Au fost perioade bune \u0219i mai pu\u021bin bune, spune el. \u00cen special anii 1950, deceniul \u00een care s-a n\u0103scut C\u0103rt\u0103rescu, au fost dificili. Armata de ocupa\u021bie rus\u0103 se afla \u00een \u021bar\u0103, iar popula\u021bia suferea din cauza frigului, foametei \u0219i persecu\u021biilor politice.<\/p>\n\n\n\n

Dar \u00een anii ’60 \u0219i ’70, s-a \u00eent\u00e2mplat ceva. \u021aara avea nevoie s\u0103 \u00eemprumute bani de la Vest, iar un t\u00e2n\u0103r Ceau\u0219escu \u0219i-a ar\u0103tat partea sa mai liberal\u0103. A fost o perioad\u0103 de mai pu\u021bin\u0103 ideologie \u0219i dictatur\u0103, iar genera\u021bia lui C\u0103rt\u0103rescu a profitat de asta.<\/p>\n\n\n\n

\u201eA fost cam zece ani dup\u0103 mi\u0219carea flower power din SUA, c\u00e2nd am avut o versiune mai mic\u0103 a Prim\u0103verii de la Praga \u00een Rom\u00e2nia. Existau trupe mari de rock, \u0219i ascultam Radio Europa Liber\u0103 \u0219i Vocea Americii. Nimeni nu mai credea \u00een comunism. To\u021bi f\u0103ceau ca \u0219i cum ar fi f\u0103cut-o, pentru c\u0103 Rom\u00e2nia era \u00eenc\u0103 o \u021bar\u0103 comunist\u0103, dar \u00eencercam s\u0103 tr\u0103im mai liberi.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 atmosfer\u0103, t\u00e2n\u0103rul Mircea C\u0103rt\u0103rescu \u0219i-a f\u0103cut debutul literar. El \u0219i colegii s\u0103i scriitori erau \u00een jurul v\u00e2rstei de 20 de ani \u0219i tr\u0103iau \u0219i respirau pentru literatur\u0103 – \u00een special pentru poezie.<\/p>\n\n\n\n

\u201eNe \u00eent\u00e2lneam \u00een mici cercuri de scriitori underground la casele noastre, unde ne citeam poeziile unul altuia. Nu aveam niciun chef s\u0103 public\u0103m ceea ce scriam, eram doar ferici\u021bi s\u0103 ne citim reciproc\u201d, spune el cu un z\u00e2mbet.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 perioad\u0103, scriitorii rom\u00e2ni au descoperit literatura american\u0103. \u00cen 1990, un an dup\u0103 c\u0103derea regimului lui Ceau\u0219escu \u00een circumstan\u021be dramatice, C\u0103rt\u0103rescu a c\u0103l\u0103torit pentru prima dat\u0103 \u00een SUA. A mers direct la San Francisco \u0219i la legendarul magazin de c\u0103r\u021bi City Lights Library, unde l-a \u00eent\u00e2lnit pe proprietarul s\u0103u la fel de legendar, poetul \u0219i editorul Lawrence Ferlinghetti, care \u00een 1956 publicase poemul revolu\u021bionar al lui Allen Ginsberg, „Howl”. \u201eI-am str\u00e2ns m\u00e2na lui Ferlinghetti. A fost unul dintre momentele de v\u00e2rf ale vie\u021bii mele.\u201d<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd Mircea C\u0103rt\u0103rescu era student \u00een primul an la literatur\u0103, o alt\u0103 \u00eent\u00e2mplare la fel de semnificativ\u0103 pentru via\u021ba sa ca \u00eent\u00e2lnirea cu Ferlinghetti a avut loc. El s-a al\u0103turat unei cercuri de scriitori conduse de cel mai important critic literar rom\u00e2n de la acea vreme. Aici a citit primul s\u0103u poem \u00een fa\u021ba celorlal\u021bi membri, un poem de 30 de pagini intitulat „Dec\u0103derea”.<\/p>\n\n\n\n

Aceea\u0219i scen\u0103 poate fi g\u0103sit\u0103 \u0219i \u00een „Solenoide”, unde naratorul cite\u0219te \u00een cercul de scriitori poemul s\u0103u lung, care poart\u0103 tot numele „Dec\u0103derea”, un loc asem\u0103n\u0103tor cu cel pe care C\u0103rt\u0103rescu \u00eel frecventa \u00een tinere\u021be.<\/p>\n\n\n\n

Dar aici se opresc similitudinile. Spre deosebire de C\u0103rt\u0103rescu, ale c\u0103rui poeme au fost primite cu entuziasm cov\u00e2r\u0219itor, nefericitul narator din carte este ridiculizat at\u00e2t de contemporanii s\u0103i, c\u00e2t \u0219i de b\u0103tr\u00e2nul literat.<\/p>\n\n\n\n

\u201eRolul literaturii este s\u0103 ofere oamenilor frumuse\u021be \u0219i idealuri, c\u0103rora s\u0103 le aspire. Nu po\u021bi citi pasiv. Tu e\u0219ti responsabil s\u0103 creezi lumea despre care cite\u0219ti.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Prin urmare, „Solenoide” este, conform lui Cartarescu, un soi de biografie. Este o explorare a vie\u021bii pe care ar fi tr\u0103it-o dac\u0103 lucrurile nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat a\u0219a cum s-au \u00eent\u00e2mplat. Prin urmare, sunt surprins c\u00e2nd Cartarescu spune c\u0103 „Solenoide” este scris\u0103 pornind de la dezam\u0103girea sa de a deveni scriitor.<\/p>\n\n\n\n

Dar de ce dezam\u0103gire? Ai reu\u0219it s\u0103 faci ceea ce ai visat?<\/p>\n\n\n\n