Toamna este anotimpul în care se culeg roadele muncii de peste vară. În această toamnă, în Moldova, nu vor fi numărați doar bobocii, ci și voturile alegătorilor – de acasă și din diaspora – iar miza este, de această dată, mai ridicată ca niciodată.
La scrutinele anterioare, diaspora a arătat ce forță poate avea: sute de mii de oameni, departe de casă, stabiliți pe aproape toate continentele lumii, au stat la cozi interminabile ca votul lor să conteze. Până acum, diaspora a reușit să încline balanța spre Europa. Rămâne întrebarea: va reuși oare diaspora și de această dată să încline decisiv balanța și să salveze din nou viitorul Moldovei?
Pentru moldovenii din Danemarca, această întrebare este mai actuală ca oricând. Comunitatea de aici, reprezentată prin Asociația Moldovenilor în Danemarca Rødder – Rădăcini, deși mică, este activă și prezentă în inițiative civice și culturale. Mulți dintre cei stabiliți în Danemarca au lăsat familii, prieteni sau afaceri în Moldova, iar ceea ce se va decide pe 28 septembrie va influența nu doar continuarea direcției politice a țării, ci și perspectiva întoarcerii unora acasă, în Moldova, sau a investițiilor viitoare. Participarea lor la vot nu este doar un gest simbolic, ci o dovadă că diaspora contează, si nu doar economic, prin susținerea financiară a celor rămași acasă, ci și politic, prin vocea și responsabilitatea pe care și le asumă în momentele decisive.
Numărul real al diasporei moldovenești din Danemarca și din lume nu poate fi estimat cu exactitate. Oficial, în evidențele statului figurează doar cei care votează sau care își păstrează statutul de cetățeni ai Republicii Moldova. Dar câți moldoveni locuiesc astăzi în Danemarca și în alte țări ca cetățeni români, integrați în noile societăți, dar absenți de la urnele de vot moldovenești?
Alegerile din 28 septembrie, viitorul țării nu se va decide doar la Chișinău, ci și la Copenhaga, Roma, Paris sau New York. Diaspora – vizibilă sau „invizibilă” – are puterea de a înclina balanța. Prin simplul gest de a merge la vot, fiecare dintre noi poate arăta că vocea diasporei contează și că Moldova poate rămâne liberă, democratică și independentă.
De la tăcerea impusă la vocea diasporei
Am ales să includ în acest articol o scurtă retrospectivă în trecut, pentru că ceea ce trăim astăzi nu poate fi înțeles fără a înțelege ce s-a întâmplat atunci când Republica Moldova începea să-și recapete, treptat, independența.
Cultura dialogului, capacitatea de a asculta și de a construi argumente, respectul față de opinia celuilalt — toate acestea au lipsit generații întregi, crescute sub tăcerea impusă de regimul sovietic. Și chiar dacă astăzi avem libertate și democrație, umbrele acelui trecut continuă să se reflecte în felul în care ne raportăm la politică, la critică și la responsabilitatea de a alege.
La sfârșitul anilor ’80, în fosta RSS Moldovenească, odată cu valul de perestroică, era pusă temelia renașterii naționale. Poeziile lui Eminescu și Alecsandri, cândva marginalizate, au început să fie recitate în spații publice, alături de clasici ai literaturii ruse precum Pușkin și Lermontov.
Oamenilor li s-a dat voie să vorbească, însă nimeni nu i-a învățat să discute. Mulți încă nu erau obișnuiți să asculte, să-și susțină ideile prin argumente și să accepte critica drept parte a dialogului.
Jurnalistul Alexandr Businski, în articolul său Noi nu suntem praf pe vânturile istoriei, publicat în ziarul raional Za Comunism la 15 noiembrie 1988, descria dificultățile apărute în societate odată cu redobândirea dreptului la o opinie diferită de cea oficială:
”După publicarea Tezelor, pe paginile majorității ziarelor din republică au început să apară numeroase materiale, ale căror autori vorbeau cu îngrijorare despre situația critică a limbii moldovenești, stârnind o dispută aprinsă în jurul celei de-a treia secțiuni a documentului (…) în discuții aprige se admit «exagerări», afirmații prea dure (și adesea pe lângă subiect). Din păcate, cei mai mulți dintre noi nu știu să polemizeze, nu am fost educați în cultura discuției, a toleranței față de opinia altuia. Nu demult încă ni se cerea doar un singur lucru: fie «aprobare totală», fie «condamnare furioasă» – și una, și alta cu «unanimitate deplină».”
După publicarea articolului, deși în plină perioadă a perestroicăi părea că există deschidere pentru exprimarea liberă, atât autorul, cât și redactorul-șef al ziarului au fost chemați „la covor”. Situația a arătat că, de fapt, nici autoritățile de atunci nu erau pregătite să accepte critica, chiar dacă ea venea într-un spirit constructiv.
Astăzi, Republica Moldova se bucură de libertate, democrație și acces liber la informație. Sursele media sunt prezente pretutindeni în viața cotidiană și influențează constant opinia publică. Totuși, la fel ca în 1988, rămânem cu aceeași lipsă de exercițiu al gândirii critice și al unei culturi a dezbaterii. Dacă atunci, după publicarea „Tezelor”, ziarele au devenit arena unor discuții aprinse despre limba moldovenească, astăzi tehnologia ne oferă resurse și oportunități uriașe, dar ne confruntăm cu aceeași problemă: preferăm să urmăm verdictele altora despre „ce este bine și ce este rău”, în loc să ne formăm propriile concluzii. Tehnologia a schimbat canalele de informare, dar realitatea a rămas aceeași: libertatea de exprimare nu garantează și o gândire critică.
Copiii noștri cresc într-un mediu digital unde TikTok și alte platforme livrează fluxuri nesfârșite de imagini și mesaje, fără a fi însă însoțite de instrumentele necesare pentru a le înțelege și evalua corect.
Anul acesta am avut ocazia să-l cunosc pe Ghenadie Brega, activist pentru drepturile omului și jurnalist, care, după ani de amenințări, hărțuiri și atacuri asupra persoanei sale, a fost nevoit să ceară azil politic în Islanda. Ne-am întâlnit la primul Summit al Moldovenilor Activi din Diaspora (SMAD 2025), organizat la Potsdam, Germania – un eveniment creat tocmai din nevoia de a aduna laolaltă voci diferite ale diasporei și de a discuta deschis despre viitorul Moldovei în contextul alegerilor din acest an.
În această atmosferă de dialog și reflecție, l-am întrebat pe Ghenadie Brega cum vede viitorul electoratului moldovean și ce măsuri consideră necesare din partea autorităților pentru a-i educa mai bine pe cetățenii de rând în privința politicii și a importanței votului.
„Electoratul basarabean s-a maturizat, mulți cetățeni au imunitate la minciunile difuzate de ruși la TV și Radio, dar asta nu e de ajuns. Kremlinul țintește acum și rețelele sociale, iar agresiunea asta e mult mai subtilă.
Educația trebuie să înceapă în școală. Acolo copilul trebuie să afle despre dreptul la vot, despre pericolul ca acel vot să fie viciat, despre știri false, implicare civică. Fără gândire critică va fi greu să facem față războiului hibrid purtat de ruși în Moldova”, a subliniat Brega.
Deși astăzi dispunem de mai multe resurse și de un nivel mai avansat de dezvoltare, o parte semnificativă a societății rămâne ancorată în trecut, întreținând nostalgia unei epoci apuse. Această nostalgie nu este întâmplătoare – investiții considerabile în propagandă, finanțată de forțe externe, sunt direcționate către mecanisme de manipulare și dezinformare, în loc să fie orientate spre dezvoltarea reală a țării.
Resurse care ar putea susține educația, infrastructura sau sănătatea publică sunt deseori deviate spre mecanisme propagandistice menite să întrețină iluzii. Este mai ușor să guvernezi o societate dezorientată, care nu se întreabă de unde provin fondurile de campanie sau cât de realiste sunt promisiunile electorale. Iar atunci când știe, preferă să închidă ochii. Nu trebuie să răsfoim cărțile de istorie pentru a înțelege – este suficient să ne amintim „fenomenul orheienilor”: «Da, știm că banii au fost furați, dar am primit și noi ceva».
Această mentalitate alimentează o realitate dureroasă: dezbaterile politice în Moldova se transformă frecvent în confruntări inutile și duc la o divizare și mai accentuată a societății și duc la o divizare și mai accentuată a societății. În loc de argumente, domină etichetele și reproșurile, iar diaspora – care a demonstrat în repetate rânduri că poate influența decisiv direcția țării – este adesea marginalizată. Mulți dintre cei plecați aud și astăzi reproșul că doar cei rămași acasă ar fi în măsură să hotărască cine merită votul.
Departe de casă, dar aproape de adevăr
Plecarea peste hotare nu a însemnat pentru toți moldovenii o goană după «banii grei».. Diaspora moldovenească, prezentă astăzi pe aproape toate continentele, este alcătuită din oameni plecați în perioade diferite și din motive diverse. Însă printre ei se numără și cei care nu au ales exilul pentru un trai mai bun, ci din teama pentru propria viață — teama de a fi persecutați sau chiar eliminați.
La mii de kilometri de casă, Ghenadie Brega continuă să privească spre Moldova cu ochii unui om care a plătit un preț scump pentru dreptul de a avea o opinie. Privind de departe, realitățile Moldovei se conturează pentru el cu o claritate pe care, uneori, cei de acasă o pierd.
– Mulţi dintre cei din diasporă sunt dezamăgiţi — fie din cauza corupţiei, fie din cauza sentimentului că votul lor nu contează. Ce le-aţi spune acestor oameni pentru a-i motiva să participe, în ciuda riscurilor sau a fricii?
Ghenadie Brega: „De 35 de ani, Moldova este sub ocupație militară (stânga Nistrului) și mediatică rusească. Mulți au privit toată viața posturile rusești, cu ei s-a lucrat subtil, continuu. Acum propaganda rușilor face totul ca să blocheze parcursul european al Moldovei. Inclusiv mesajele antiguvernamentale vin de la ruși. Ei ne vorbesc de corupție și sărăcie. Cine vede asta, înțelege cât de important e să participăm la vot.”
– Trăind acum în Islanda, la distanţă de casă, cum se schimbă perspectiva asupra Moldovei şi a alegerilor? Ce vedeţi mai clar privind ţara din afară?
Ghenadie Brega: „Sunt îngrozit de amploarea agresiunii ruse asupra Moldovei. Cumpărarea votului, agresiunea mediatică, agenții ruși infiltrați în structurile de stat – toate resursele sunt folosite acum. Iar noi, cetățenii de rând, nu avem instrumente pentru a contracara un război hibrid. Așteptăm ca statul să facă ceea ce îi stă în putere.”
Între trecut și Europa: votul care poate schimba totul
Alegerile din 28 septembrie nu vor fi doar un exercițiu democratic, ci și un moment de răscruce. Istoria ne arată cât de greu a fost câștigat dreptul la o opinie liberă, iar prezentul ne amintește cât de fragil rămâne acest drept în fața propagandei și manipulării. Diaspora a înclinat deja balanța în trecut și o poate face din nou — dar numai dacă fiecare dintre noi își asumă responsabilitatea.
Nu este suficient să vorbim despre patriotism de la distanță sau să trimitem bani acasă. Moldova are nevoie de ceva mai valoros decât banii: are nevoie de votul nostru, de implicarea noastră conștientă. Fie că suntem în Danemarca, în Europa sau oriunde în lume, puterea stă într-un gest simplu, dar decisiv: să mergem la vot.
În cele din urmă, întrebarea nu este doar cine va conduce Moldova după 28 septembrie. Întrebarea adevărată este dacă noi, ca națiune, alegem să rămânem prizonieri ai trecutului sau să ne apărăm viitorul — un viitor european, liber și independent.
