Articol publicat în Jæger Sektion 1 la data de 1 septembrie 2022.
Rezumat:
Articol integral:
În 2016, când România a interzis vânătoarea de urși bruni, s-a deschis calea pentru o creștere constantă a conflictelor dintre oameni și acest mare prădător. Urșii bruni sunt răspândiți în zone extinse de pe emisfera nordică, adaptându-se la diferite habitate. În Europa, urșii bruni sunt întâlniți în Europa de Est, marea parte a Scandinaviei, pe Balcani și în Europa Centrală și de Sud. România este cunoscută în special pentru populația sa de urși bruni, care, înainte de interdicția din 2016, era în jurul a 6.000 de indivizi. Din acea perioadă, populația a crescut semnificativ, estimată la 6.400-7.200 de indivizi în 2018. Deși țara găzduiește aproximativ 70% din populația totală europeană, specia este complet protejată, iar vânătoarea nu pare să fie redeschisă. Adrian Matei, proprietarul firmei de outfitting Hunt In Romania, menționează că, spre deosebire de alte țări europene care au planuri de gestionare bine documentate pentru vânătoarea de urși, în România au fost împușcați între 320 și 483 de indivizi într-o serie excepțională preventivă înainte de închiderea vânătorii. Acest lucru a oferit organizațiilor ecologiste șansa de a se opune vânătorii. Adrian Matei susține că este puțin probabil să se reia vânătoarea de urși și, dacă se întâmplă, probabil va fi sub formă de derogare. Înainte de interzicerea vânătorii de urși în 2016, firma sa oferea servicii de vânătoare pentru această specie. El observă, de asemenea, că populația europeană de urși bruni este împărțită în 11 subspecii, dintre care cea românească este clasificată ca o subspecie carpatică. Deși urșii bruni sunt enumerați pe Lista Roșie a IUCN ca o specie neamenințată (specie cu cea mai mică preocupare), subspeciile diferite complică problema. Cuota de împușcare a fost justificată, înainte de închiderea vânătorii, ca fiind științifică, pe baza unei serii de cercetări anuale realizate de o instituție de cercetare sub coordonarea silviculturii din România. Posibilitatea de a continua vânătoarea de urși a avut un drum dificil, deoarece organizațiile ecologiste au pus la îndoială cercetările și condițiile în care acestea erau efectuate. Presiunea din partea ONG-urilor a dus la cedarea ministerului responsabil și la închiderea schemei. Adrian Matei consideră că este puțin probabil să se reia vânătoarea de urși, iar dacă acest lucru se întâmplă, va fi probabil sub formă de derogare. Urșii bruni europeni ating înălțimea de aproximativ un metru la umăr și o lungime a corpului de peste doi metri. Urșii bruni europeni pot atinge o greutate de peste 400 de kilograme, în funcție de vârstă, localitate etc. Există totuși subspecii de urși bruni în afara Europei, care pot deveni mult mai mari. De exemplu, urșii bruni de pe Insula Kodiak din Alaska pot cântări până la 700 de kilograme. Cel mai greu urs brun vânat în România cântărea 480 de kilograme. Urșii bruni devin maturi sexual între doi și patru ani și se împerechează la fiecare trei ani.
Specia poate trăi până la 30 de ani și naște doi-trei pui la fiecare naștere. Ursul brun nu are dușmani naturali în România și, în ultimii ani, a înregistrat o creștere semnificativă a populației. Ar trebui, astfel, să existe posibilitatea unei exploatări cinegetice sustenabile și, prin urmare, o acceptare mai mare a acestor prădători mari în rândul fermierilor săraci din regiunea montană, cu condiția ca economia derivată din exploatarea cinegetică să aducă beneficii și populației locale.
Cu o populație cuprinsă între 2.500 și 3.000 de exemplare, România se află și printre țările europene cu cea mai mare populație de lupi, concurând strâns cu Spania. Lupul, precum și ursul, este complet protejat, însă se pot acorda permisiuni pentru reglementarea problemelor cauzate de lupi într-un mod foarte limitat. Conform unui articol publicat de European Wilderness Society în 2020, conform cercetărilor lor, lupii nu reprezintă o problemă pentru populația din România, nici măcar pentru fermierii săraci. Acest lucru se datorează faptului că, în această țară săracă, se folosesc tradițional câini mari și foarte puternici, care însoțesc ciobanul și animalele domestice în timpul pășunatului. În articol, se discută cu câțiva ciobani care nu întâmpină probleme cu lupii sau nu se simt amenințați de aceștia, deoarece câinii mari de turmă îi pot ține la distanță fără probleme. Totuși, în același articol se constată că un număr mare de lupi sunt încă vânați ilegal de către vânători locali – și acest lucru în ciuda faptului că în articol se menționează că fermierii săraci nu consideră specia ca fiind o problemă.
Adrian Matei, care are contact strâns cu fermierii locali, afirmă că există o dorință răspândită printre locuitorii de la țară pentru reducerea prădătorilor mari precum lupii și urșii. Cu o astfel de populație densă de lupi, această specie ar putea fi cu siguranță exploatată în mod sustenabil prin vânătoare comercială, oferind astfel speciei, prăzii și habitatului lor o valoare mai mare pentru sărăcia populației locale și, poate, o protecție mai bună.
Cu toate acestea, din cauza creșterii populației, urșii au început să se răspândească și în zone noi ale țării. Astfel, în ultimii ani, s-a înregistrat o creștere dramatică a conflictelor dintre acești prădători mari și oameni, iar accidentele rutiere cu implicarea urșilor au crescut drastic. Într-o perioadă de 10 ani, între 2006 și 2015, s-au înregistrat în total opt decese și 94 de atacuri de urs cu vătămări, în timp ce în doar șase ani, între 2016 și 2021, s-au înregistrat 12 decese și 159 de atacuri cu vătămări.
Spre deosebire de țări precum Suedia, Norvegia și Finlanda, unde atacurile de urs sunt foarte rare, ele sunt frecvente în România, unde populația de urși este mai densă, iar ciobanii își păzesc animalele. Ciobanii supraveghează constant animalele, pe care le urmăresc în căutarea hranei pe parcursul zilei. Ursul nu ezită să atace animalele domestice, motiv pentru care ciobanii sunt însoțiți de câini mari, care, așa cum s-a menționat anterior, s-au dovedit eficienți împotriva lupilor, dar care pot părea o amenințare uneori pentru un urs sau o ursoaică cu pui înfometați. În ceea ce privește conflictele dintre urs și om, ciobanii săraci, neînarmați, par a fi în mod special expuși, dar, în general, toți cei care folosesc resursele naturale se află în grupa de risc pentru atacurile de urs.
Unul dintre argumentele împotriva vânătorii de prădători este că acestea nu ajung pe masă. Cu toate acestea, unele specii de prădători, în special ursul, sunt apreciate în bucătărie. În Suedia, unde, ca și în Finlanda și Norvegia, se permite vânătoarea cu licență/cotă pentru această specie, carnea de urs brun se vinde la prețuri ridicate și se regăsește pe meniurile restaurantelor de lux. Și în România, carnea de urs a fost folosită în bucătărie, cu toate că Adrian Matei preferă să folosească doar carne de la exemplare tinere pentru a minimiza riscul de trichineloza. În plus, un trofeu complet sau o blană și craniu reprezintă o amintire binevenită pentru vânătorii care, dacă ar fi posibil, ar plăti sume considerabile pentru a vâna ursul. În general, o vânătoare sustenabilă de urs brun într-o țară săracă precum România ar fi o situație benefică pentru toți – atât pentru ursi, cât și pentru oameni.
