Articol publicat in Viborg Stifts Folkeblad la data de 15 martie 2020.
Subiectul articolului:
Maria Opris s-a născut în România, s-a mutat în Italia cu tatăl său când era bebeluș și apoi s-a întors la mama sa româncă când avea șase ani. Astăzi, ea administrează restaurantul Down Under din Tinghallen. Mariah este fericită în viața sa din Danemarca și nu are de gând să se mai mute în altă parte.
Articol tradus:
PORTRAIT Mariah Opris s-a născut în România, a plecat în Italia cu tatăl său când era doar un bebeluș și s-a întors la mama ei româncă când avea șase ani. Astăzi conduce restaurantul Down Under din Tinghallen. Mariah este fericită cu viața sa în Danemarca și nu are de gând să se mai mute.
VIBORG: Este puțin dificil să găsești restaurantul „Down Under”. În primul rând, intrarea este literalmente în mijlocul unui șantier, deoarece cel mai apropiat vecin al locației este un hotel în construcție cu 12 etaje, încă gol și din beton. Un hol prăfuit cu tencuiala exfoliată și un miros slab de pivniță este singura cale către cele mai vechi piste de bowling din Viborg – Viborg Bowling – cu care restaurantul Down Under împarte spațiul – o sală mare deschisă unde oamenii vin de decenii.
Pasiunea pentru mâncare
Mariah Opris în vârstă de 38 de ani, angajată a Tinghallen și proprietara Down Under, de obicei stă în spatele barului sau în bucătărie și își servește clienții. Astăzi lumina este stinsă și pistele de bowling sunt întunecate. Marea petrecere pentru care Down Under trebuia să pregătească tartelette de casă a fost anulată din cauza pericolului de infectare cu coronavirus. În schimb, Mariah Opris aranjează tartelettele în bucătărie, astfel încât acestea să poată fi luate „cu pachet”. Dezinfectantul de mâini și igiena fac parte naturală din viața ei de „mamă culinară” la Down Under. Ea nu și-a imaginat că virusul corona ar putea ajunge atât de departe încât să o trimită acasă.
Mariah Opris vrea să folosească pauza cauzată de coronavirus pentru a vorbi despre pasiunea ei pentru munca sa. Și chiar dacă este considerat un clișeu să spui că „ești pasionat” de meseria ta, această descriere se potrivește perfect Mariah Opris. Ochii ei strălucesc, gesturile sunt puternice, iar când vorbește despre mâncare, zâmbește și râde. Ea spune că-și amintește toate experiențele prin arome și gusturi și își înclină capul înapoi și suspină adânc când vorbește despre bucătăria bunicii sale.
“ – Nu am amintiri la fel ca ceilalți. Când cineva spune Crăciunul, eu nu îmi amintesc bradul sau ce am primit cadou. Nu îmi pot aminti călătoriile pe care le-am făcut când eram copil. Dar îmi amintesc mâncarea”, spune ea și continuă:
“Duminicile la bunica mea, când întreaga familie venea și mânca după ce toți mergeau la biserică. Legături mari de plante aromatice proaspete. Roșii coapte în soare delicioase. Paste făcute în casă. Multă mâncare delicioasă și făcută în casă. Mmm, a fost atât de minunat”, spune ea.
Bucătăria bunicii
Mariah Opris își amintește de bucătăria bunicii în arome și gusturi, dar povestește în imagini. S-a născut pe bancheta din spate a unei mașini într-o noapte cu lună plină, pe o șosea pustie în provincia muntoasă Oravița din România. Singurul ajutor la naștere a fost tatăl ei italian. Trei luni mai târziu, după ce Mariah a venit pe lume, părinții ei s-au despărțit și au decis că micuța lor fiică va avea o creștere mai bună în Italia, o țară din vestul Europei mult mai bogată. Astfel, micuța Mariah a crescut la aproape 2000 de kilometri distanță de mama sa româncă, având-o pe bunica sa italiană drept figură maternă și bază de siguranță.
“Îmi amintesc cum, încă de când eram foarte mică, puteam să stau ore întregi să o privesc pe bunica mea lucrând și să inspir mirosul din bucătărie. Eram fascinată să o văd legând aluatul de paste făcute în casă în jurul unui tub și să-l facă să se ruleze ca niște spirale. Asta îmi plăcea foarte mult”, povestește ea.
Acasă la mama
Maria a crescut într-un mic sat italian, unde viața de oraș era chiar în afara ușii, iar soarele încălzea totul și făcea grădina să fie plină de recolte încă din primăvară devreme. Tatăl ei s-a recăsătorit, iar Maria a avut câțiva frați mai mici. La vârsta de șase ani, mama sa româncă a dorit să-și recupereze fiica. Maria a fost pusă într-un tren cu unchiul său italian și a simțit un nod în gât când unchiul ei a prezentat-o unei familii necunoscute și unei femei care vorbea o limbă stranie, dar care se pare că era mama ei. Ea își amintește și sentimentul de singurătate și neputință când unchiul ei a salutat-o scurt și a luat trenul înapoi în Italia.
“Îmi amintesc că am plâns, iar mama mea a scos o poșetă mare de piele. Îmi amintesc încă mirosul de piele. Mi-a dat câteva bucăți de ciocolată ambalate în hârtie roz și le-am mâncat și eram atât de obosită, foarte obosită și foarte tristă, spune ea și continuă: “- Aveam o soră mai mică de trei ani, dar nu puteam să vorbesc cu ea.”
“Înțelegeam doar italiana și îmi lipsea tata și în special bunica mea”, povestește ea. Maria a devenit din nou româncă și a rămas să locuiască cu mama ei în România. A învățat să vorbească românește, a început școala în România și se întorcea „acasă” în Italia doar în vacanța de vară lungă și caldă, unde o ajuta pe bunica ei și redescoperea mirosul din orele de aur ale copilăriei ei timpurii în bucătărie. Ii vin lacrimile în ochi când povestește că bunica ei a murit acum 12 ani și că nu a apucat să-i spună adio corespunzător, deoarece la acea vreme se mutase în Danemarca. Copilăria lui Maria Opris a fost neobișnuită, dar i-a îmbogățit viața cu bucuria a două culturi. Zâmbește când povestește cum a învățat să iubească în timp și bucătăria mamei sale – clătitele umplute, crema de vanilie făcută în casă, mâncărurile grele românești servite cu piure de cartofi.
Când Maria a absolvit liceul, s-a întors în Italia și s-a calificat ca ospătar. În România, a fost angajată la unul dintre cele mai scumpe hoteluri din zonă. A descoperit Danemarca întâmplător. Un restaurant italian din Skagen căuta un ospătar. Maria Opris, care citise puțin despre Danemarca și era fascinată de frumoasa țară nordică cu plajele albe și cerul albastru, s-a înscris și s-a mutat în Skagen.
“- La început mi-a fost cu adevărat greu. Era incredibil de frumos în Skagen, dar erau atât de mulți oameni beți pe stradă. Atât danezi, cât și suedezi și norvegieni, și nu puteam înțelege nimic din ce spuneau”, povestește ea.
Într-una dintre primele seri la restaurantul italian din Skagen, presiunea a fost atât de mare încât tânăra Maria s-a așezat și a plâns de stres și confuzie, ceea ce a dus la faptul că clienții au îmbrățișat-o și au consolat-o și chiar și-au servit singuri și și-au luat mâncarea din bucătărie. “- Șeful meu mi-a spus ulterior că am fost primul ospătar care i-a făcut pe oaspeți să se servească singuri, așa că a fost o performanță deosebită”, spune ea cu un zâmbet mare.
Danemarca este minunată. În fiecare vară, timp de patru ani, Mariah Opris a lucrat în Skagen. La un moment dat, i s-a oferit un loc de muncă la restaurantul Azzura din Aalborg și a acceptat. Când, imediat după aceea, a avut un iubit danez, a descoperit că nu mai dorea să se întoarcă în niciunul dintre acele locuri, nici în România, nici în Italia. Voia să rămână în Danemarca.
”- Danemarca este fantastică. Ingrediente atât de delicioase. Îmi place să culeg ciuperci, de exemplu. Peștele este foarte gustos în Danemarca, iar mările nu sunt supraexploatate. Asta îmi place. Vara nu este prea cald, dar nici prea frig. Iubesc natura. Plajele și Marea de Vest. Nu mă mut de aici, asta e sigur,” afirmă ea.
Persoane în vârstă, vegani și copii.
Astăzi, Maria Opris locuiește pe Gl. Aarhusvej din Viborg cu soțul ei danez și cei doi pisici și se bucură de munca ei la Down Under, care se remarcă printr-o clientelă extrem de diversificată. Înainte ca Maria Opris să preia locul, meniul consta în preparate clasice de tip cafenea. Acum, Maria a extins repertoriul, astfel încât tinerii studenți de la The Animation Workshop – mulți dintre ei vegani -, persoanele în vârstă care preferă mâncarea daneză și copiii care vor să-și sărbătorească ziua de naștere pe terenurile de bowling, să se simtă sătui și mulțumiți cu toții. Maria, împreună cu bucătarul ei iranian, Shirani, au adăugat bucătăriei restaurantului un strop suplimentar de condimente etnice. Când pandemia de coronavirus va fi învinsă, hotelul cu cele 12 etaje va fi finalizat, iar întreaga zonă din jurul Tinghallen va fi plină de viață, totul va fi și mai minunat, estimează Maria Opris.
“- Toți cei care lucrează în Tinghallen sunt ca o mică familie. Toți sunt atât de drăguți, și este atât de interesant tot ce urmează să se întâmple în Viborg. Sunt nerăbdătoare”, spune ea.
Maria Opris iubește locul ei de muncă la Down Under – restaurantul din subsolul bowlinghall Viborg – sub Tinghallen. Acum, la fel ca alte mii de danezi, a fost trimisă acasă într-o concediu forțat din cauza pandemiei de COVID-19.
În afară de calificarea ei ca ospătar, Maria Opris s-a calificat și ca asistent de bucătar la Mercantec. De asemenea, este implicată în mai multe proiecte voluntare din Viborg, printre care evenimente de dans salsa.
