Articol publicat in Piopio.dk, la data de 20 decembrie 2021
Rezumat
Această poveste relatează experiența lui Ovidiu Nechitoi, un român care a venit în Danemarca în 2011 pentru a lucra în agricultură și care ulterior și-a schimbat domeniul de activitate, ajungând să lucreze în finanțe. Povestea evidențiază provocările și obstacolele întâmpinate de imigranții europeni în procesul de integrare într-o țară străină, precum și eforturile depuse de Ovidiu pentru a deveni parte a societății daneze.
Românul Ovidiu este în Danemarca de 10 ani. A venit aici ca asistent agricol în 2011. Astăzi lucrează în finanțe. Pentru a se apropia de danezi, activează atât în viața asociativă, cât și în politică.
Un autobuz cu 15-20 de est-europeni ajunge în Danemarca într-o zi de iarnă a anului 2011. Ovidiu Nechitoi și iubita lui Nicoleta au călătorit cu autobuzul timp de 30 de ore de acasă din România. Sunt în drum spre Iutlanda de Sud, unde vor lucra în agricultură. Criza economică a lovit puternic România și, prin urmare, tânărul cuplu a decis să își caute de lucru în altă parte. „Aveam câțiva prieteni care veniseră în Danemarca cu jumătate de an mai devreme. Au fost asistenți agricoli și i-au pus să muncească din greu, dar când îți iei concediu, îți iei concediu. Nu există stres sau presiune. Pe atunci, eu și prietena mea plănuiam să ne căsătorim, așa că ne-am gândit să mergem în Danemarca și să muncim și să economisim împreună pentru a întemeia o familie”, spune Ovidiu Nechitoi.
În Danemarca pentru a lucra și a economisi împreună pentru a întemeia o familie
Dar mai întâi trebuiau să ajungă aici. Deoarece România este membră a UE, durează doar câteva săptămâni din momentul în care iau decizia înainte ca discuțiile să se încheie – online, desigur – și pot călători în Danemarca. Acordul privind libera circulație a forței de muncă înseamnă că aceștia nu trebuie să rezolve actele înainte de a ajunge în Danemarca.
Aici îl puteți auzi pe Ovidiu prezentându-se și călătoria sa în Danemarca:
Și așa fac într-o zi rece și cenușie de ianuarie a anului 2011. Ovidiu Nechitoi, Nicoleta și un compatriot sunt lăsați la o benzinărie din Frøslev. Este după-amiaza târziu și deja întuneric, își amintește Ovidiu Nechitoi. Iar cei trei români încep să se îndoiască de decizia lor. Și apoi apare noul lor angajator – un bărbat puțin mai în vârstă.
„M-am gândit, chiar poate să lucreze în câmp?”, spune el.
De atunci, reiese că fermierul danez are aceleași nelămuriri față de oaspeții români. Dar prejudecățile tuturor sunt în curând destramate.
Cuplul tânăr de atunci – el avea 26 de ani, ea 23 – s-a angajat într-o fermă de lapte cu 350 de vaci. Astăzi, Ovidiu Nechitoi locuiește cu soția sa și cei doi copii ai lor în Hjordkær, lângă Aabenraa.
Țara agricolă UE
Ovidiu Nechitoi este unul dintre cei 15.000 de străini care lucrează în sectorul agricol și alimentar din Danemarca. Marea majoritate provin din Europa de Est, iar 4.600 dintre ei sunt, la fel ca Ovidiu Nechitoi, din România. Potrivit Landbrug & Fødeverer, mai mult de o treime din toți angajații din agricultură sunt din străinătate.
Și în producția animală, proporția este și mai mare. Nicăieri pe piața daneză a muncii libera circulație a forței de muncă în UE nu a lăsat o amprentă atât de clară ca în agricultură.
Agricultura este o industrie importantă pentru țările UE, iar toate țările primesc fonduri financiare ale UE prin Politica Agricolă Comună.
În 2019, 38,2 miliarde de euro au fost folosiți pentru plăți directe către fermieri și 13,8 miliarde de euro pentru dezvoltarea rurală.
Industria agricolă a susținut 9,5 milioane de locuri de muncă în 2019 și 3,8 milioane de locuri de muncă în producția de alimente în 2018, reprezentând 1,3% din PIB-ul UE în 2020.
Cu peste 1,5 milioane de oameni, România a avut cei mai mulți angajați în agricultură în 2019, în timp ce Germania a avut cei mai mulți angajați în producția de alimente în 2018.
Încă o zi și încă o zi
După o noapte de somn, Ovidiu Nechitoi și Nicoleta sunt treziți la patru dimineața.
Acum începe ziua de lucru. La ora unsprezece pleacă acasă de la fermă să ia prânzul. Aici românii trăiesc primul lor șoc cultural major.
„În România toată lumea mănâncă mâncare caldă în mijlocul zilei, dar aici au fost doar gustări cu pâine de secară, gustări cu pâine de secară și gustări cu pâine de secară”, spune râzând Ovidiu Nechitoi.
La ora treisprezece se întorc la muncă și continuă până la șase sau șapte seara.
Managerul care distribuie munca îl urmărește constant pe Ovidiu Nechitoi.
„Hai, banchere, hai să punem vacile înăuntru. Hai, banchere, hai să facem asta și asta”, spune el.
Ovidiu Nechitoi are un master în economie din țara natală și a lucrat în domeniul bancar pe parcurs pentru a-și finanța studiile. În România nu au SU. Dar nu poate folosi educația in Danemarca, deoarece nu vorbește încă limba.
De aceea și-a luat o slujbă în agricultură, iar aici experimentează că mulți dintre colegii săi nu sunt atât de încântați de străini și nici nu-l respectă pe el și pe compatrioți.
Localnicii îl supun și pe Ovidiu Nechitoi la ceea ce el descrie drept hărțuire.
„Vecinii s-au putut gândi să ne întrebe de ce ne-am dus la muncă și dacă nu a fost mult mai ușor să mergem în oraș și să furăm, așa să avem bani pentru restul anului. Am fost cu adevărat șocați. Dar am continuat să ne îngrijim de treburile noastre, încă o zi și altă zi, deși era gri, frig și singuratic. Și apoi într-o zi a venit primăvara și am devenit mai optimiști”, spune el.
Din păcate, Ovidiu Nechitoi nu este singurul european care suferă de discriminare și rasism. Este o problemă în întreaga Uniune, motiv pentru care Consiliul Europei a creat Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI), care joacă un rol important ca organism de monitorizare a drepturilor omului, concentrându-se pe probleme legate de lupta împotriva rasismului, discriminării, xenofobie, antisemitism și intoleranță în Europa.
„Hai, banchere, hai să punem vacile înăuntru”
Una dintre sarcinile comisiei speciale este să monitorizeze și să analizeze continuu situația din diferitele țări ale UE și, în cele din urmă, să le ajute să facă față oricăror probleme legate de rasism și intoleranță. Doar 15 din 28 de state membre au planuri de acțiune dedicate pentru combaterea rasismului și a discriminării etnice.
Ovidiu Nechtoi spune că modul în care sunt percepuți străinii în Danemarca face dificilă venirea aici.
„Aud adesea că am venit să luăm slujba altcuiva sau să facem probleme. Și dacă te uiți în mass-media, sunt și povești despre români care fură sau fac necazuri. Această narațiune este puțin manipulativă, dacă îmi permit să spun așa. Dacă citești doar lucruri rele, ai tendința să crezi că toți suntem așa”, explică el.
Activ ca voluntar
Dar Ovidiu Nechitoi nu este genul care să renunțe. În schimb, el pune totul pentru a deveni parte a societății daneze.
A fost lider cercetaș, este membru în consiliul de conducere al grădiniței și școlii copiilor săi, iar în noiembrie 2021 numele său va fi găsit pe lista A pe buletinul de vot pentru alegerile municipale din Aabenraa.
Pentru cultura asociativă daneză, care este destul de diferită de cea românească, este cea mai bună cale de intrare în societatea daneză, crede Ovidiu Nechitoi.
„Încerc cu adevărat să schimb felul în care suntem văzuți ca străini. Oamenii sunt la început sceptici față de străini, dar dacă ajung să ne cunoască, este de fapt ușor să ne împrietenești cu danezii”.
„Trebuie doar să vadă cine suntem, să bea o ceașcă de cafea și să discute și să audă ceva despre noi, despre familia noastră și despre cultura noastră. Încerc să-i fac pe compatrioții să fie de acord – că ei ar trebui să ia contact cu vecinii, să se ajute, să facă grătar împreună și altele asemenea. Este o modalitate bună de a ieși și de a învăța limba”, explică el.
În mâinile Sistemului
În vara lui 2012, Ovidiu Nechitoi și Nicoleta călătoresc acasă în România pentru a se căsători. După nuntă, totuși, se întorc în Iutlanda de Sud și continuă să lucreze în agricultură.
Aici îl poți auzi pe Ovidiu vorbind despre cum a fost să te muți înapoi în România
După mai bine de un an la Kassø, cuplul s-a întors în România, în capitala București, unde Ovidiu Nechitoi se angajase la o firmă daneză. Din păcate, el se confruntă cu faptul că corupția pătrunde și în compania daneză. Atât de repede, cuplul a fost de acord să se întoarcă și să înceapă de la capăt aici, în Danemarca, spune el.
Nicoleta se angajează la o fermă de lângă Tinglev, în timp ce Ovidiu Nechitoi se angajează mai întâi la Vamdrup, iar familia se stabilește la Bolderslev. Dar apoi românul coboară pe picior greșit. O accidentare la spate înseamnă că trebuie să renunțe la munca agricolă.
În schimb, intră în contact cu centrul de locuri de muncă, unde un manager de caz îl întreabă dacă s-a gândit să-și caute un loc de muncă în propria materie: economie.
„Am fost foarte surprins că ea a întrebat. Am încercat anterior să aplic pentru un loc de muncă în finanțe, dar nu am reușit, deoarece daneza mea era prea proastă. Dar apoi ne-am uitat împreună la cererea mea și am vorbit despre cum ar trebui să-mi construiesc CV-ul și să scriu o cerere”, spune economistul român.
Au fost trimise 480 de cereri pentru a obține un job
Și atunci Ovidiu Nechitoi scrie o aplicație. Sau mai degrabă 480 de aplicații. Atâta e nevoie până când românul obține în sfârșit un loc de muncă: un post temporar de maternitate la sediul Lidl din Kolding.
În 2015 a fost angajat ca business controller la Kohberg Bakery, iar din luna mai a acestui an angajatorul se numește Cargobull Schmitz. Aici el este responsabil pentru Europa de Nord și de Vest.
Soția sa, Nicoleta Nechitoi, este asistentă socială calificată în România și în prezent lucrează ca asistent didactic în grădinița locală pentru că nu a avut ocazia să-și folosească educația.
Limba daneză a fost greu de învățat, iar Ovidiu Nechitoi vede tocmai provocările lingvistice drept unul dintre cele mai mari obstacole în calea străinilor să își poată folosi expertiza în Danemarca. „Am fost în afara zonei mele de câțiva ani pentru că nu știam daneză suficient de bine. Nu am putut să o fac la nivelul potrivit. Poate ar trebui să încercați să-i angajați în timp ce ei încă învață limba. Astfel, aș fi putut începe cu câțiva ani mai devreme’, spune el.
De dragul copiilor
În general, Ovidiu Nechitoi este preocupat de modul în care să promoveze integrarea și să faciliteze intrarea străinilor în Danemarca și să capete un loc pe piața muncii. În timp ce aspectele pur tehnice ale UE funcționează bine, el a întâmpinat obstacole legate de obținerea unui număr CPR, a unui card de asigurări de sănătate, a unui cont bancar și de a fi înregistrat într-un sindicat.
„Ar trebui să obțineți un fluturaș ca acesta cu link-uri către unde și cum să faceți toate aceste lucruri”, spune el. Acesta este și unul dintre motivele pentru care s-a implicat în politică.
„Sunt multe culturi și naționalități diferite în municipiul Aabenraa. Eu însumi am trecut printr-un lung proces de integrare (și nu este încă terminat) și sunt sigur că pot face o diferență în politica de integrare, astfel încât societatea noastră să poată prospera într-un amestec productiv de culturi diferite. Cu toții avem un scop comun: Să trăim o viață bună în tot municipiul! Să găsim împreună cele mai bune idei politice pentru ca împreună să ne apropiem cu un pas de scopul nostru!”.
Pentru că, deși nu a fost întotdeauna ușor să te stabilești în Danemarca, el și Nicoleta au luat decizia când au avut primul copil că viitorul este acum în Danemarca.
„Situația economică și politică din Danemarca înseamnă că este mult mai bine pentru copiii noștri să crească aici decât în România”, spune el și subliniază că sunt mult mai multe lucruri care sunt mai bune: sistemul de sănătate, oportunitățile educaționale și grădinița.
„Îmi place grădinița noastră locală. Este o grădiniță în natură, dar au atât de multe activități diferite. Se duc la piscină, la pădure și la teatru. În România, copiii de grădiniță nu primesc deloc aceste experiențe”, spune el. Și indică, de asemenea, ceva la fel de simplu precum copiii din Danemarca care dorm afară în cărucioare pentru cină. Ar fi cu totul de neconceput în România.
Dar chiar dacă este decizia corectă pentru Ovidiu Nechitoi și familie, nu este ușor să fii departe de familie în România.
„Să nu credeți că va deveni mai ușor cu timpul. Anii trec și părinții noștri îmbătrânesc și au mai multă nevoie de noi. Așa devine de fapt mai greu”, spune el. Totuși, el este sigur că este bine să rămână.
