Articol publicat in Information Sektion 1 Side 8, la data de 31 iulie 2021
Rezumat
Viorel Oprea, un muncitor român, a venit în Danemarca pentru a lucra la construcția metroului din Copenhaga și s-a stabilit definitiv acolo. El are o familie și o casă în Danemarca și lucrează ca muncitor de pământ și beton pe șantiere mari. Cu toate că salariul l-a atras inițial, el observă că muncitorii străini sunt adesea subplătiți în comparație cu danezii și se luptă pentru egalitatea salarială. Cu toate acestea, el este mândru de contribuția sa la construcția metroului și a altor proiecte de construcții din Danemarca. Viorel Oprea și familia sa se confruntă cu provocări legate de bariera lingvistică și de adaptarea la cultura daneză, dar au stabilit o viață stabilă în Danemarca.
Românul Viorel Oprea a venit să lucreze la construcția metroului din Copenhaga. Acum și-a întemeiat o familie și și-a cumpărat o casă și are un loc de muncă permanent ca muncitor de pământ și beton. El este unul dintre mulți muncitori străini care s-au stabilit definitiv în Danemarca.
Omul cel mare se scutură și trage de porțile gardului, care se leagănă zdrăngănind dintr-o parte în alta.
„Nu vă faceți griji. Nu se răstoarnă.” Ultimul bărbat care a părăsit careul a uitat să închidă poarta corect. Acum Viorel Oprea pleaca enervat si se asigura ca este închis. Este important să păstrăm locul ordonat.
Își balansează brațul spre zona din spatele gardului de sârmă: „Vineri vom turna fundația.” Vineri va fi o zi lungă. Încep la ora șapte și continuă până termină. Este un șantier mare. Când fundația este gata, trebuie construit un complex de apartamente.
Dar până atunci, Viorel Oprea a trecut deja la următoarea bază care urmează să fie pusă. Lucrurile merg repede acum.
Ne aflăm pe un șantier în spatele Rødovre Centrum, lângă Copenhaga. Unul dintre multele locuri.
Există găuri mari în peisajul din spatele mall-ului, unde vechile cutii de beton au fost dărâmate și îndepărtate pentru a face loc noilor complexe de apartamente.
Peste tot în jurul găurilor sunt stâlpi de iluminat căzuți și semne rutiere. Drumurile noi temporare sunt rapid peticite împreună cu asfalt.
„Aici construim un centru de fitness. Acolo, punem bazele unei clădiri noi. În acest moment, în Rødovre se lucrează mult. Am terminat asta în februarie, apoi am fost în Ørestaden, acum suntem aici.
Casele sunt construite cu elemente. E ca Lego!’, spune Viorel, în timp ce arată drumul de la construcție la construcție.
Starea în Danemarca: există o mulțime de locuri de muncă
Viorel Oprea este român. A venit în Danemarca pentru că putea obține de lucru într-o companie de forță de muncă care aproviziona cu lucrători companiile care aveau contracte pentru construcția metroului din Copenhaga. Salariul era bun, auzise el.
„Da, la început salariul era bun. Câștigi mai mult în comparație cu România’, spune Viorel Oprea.
Vorbește despre locurile în care a lucrat la Cityringen. Piața Lunca. Piața orașului.
Nørrebro. Astăzi, când ia metroul, trece pe lângă locurile unde mergea și muncea.
Viorel Oprea se luminează la față și își aruncă brațele când vorbește despre metrou: „Sunt mândru de metrou! Sunt mândru că am reușit să construim ceva atât de mare și că puteți vedea rezultatul final.” Singurul lucru care mai puțin bun este că este scris că italienii au fost cei care au construit metroul. Este, până la un punct adevărat. Dar 400 din cei 500 de angajați erau români.
Aceeași mândrie se repetă atunci când Viorel Oprea vorbește despre celelalte proiecte de sol și beton în care a fost implicat. Acest lucru este valabil și pentru construcția din Rødovre: „La fel este și cu această construcție.
Acum casa este aproape terminată și mă bucur că o poți vedea stând aici.” Jumătate dintre muncitorii de la construcția metroului au părăsit din nou țara. Restul au rămas să lucreze în Danemarca. Viorel Oprea este unul dintre cei care au rămas. Și el este departe de a fi special. Ponderea forței de muncă străine în Danemarca este în creștere și, potrivit unui sondaj realizat de Ministerul Ocupării Forței de Muncă, este în creștere ponderea străinilor cu reședința permanentă în Danemarca. Nu își schimbă locul de muncă mai des decât danezii și nici nu au tendința de a avea mai multe locuri de muncă în același timp.
Salariu mai mic decât danezii
Viorel Oprea constată că muncitorii străini sunt subplătiți în comparație cu colegii lor danezi – chiar dacă salariul l-a atras inițial când a călătorit în Danemarca: „Trebuie să fie salariu egal pentru muncă egală.
Muncitorul danez obișnuit primește între 230 și 250 de coroane pe oră. Românii primesc mult mai puțin. Unii dintre români primesc între 160 și 170 de coroane. Unii dintre ei sunt, desigur, începători și este nevoie de ceva timp pentru a afla dacă se pot descurca, dar totuși există o mare diferență. Acest lucru se aplică tuturor străinilor. Români, polonezi – trebuie să existe salariu egal.”
Emilie Agner Damm este analist șef la Consiliul de Afaceri al Mișcării Muncii, unde lucrează în primul rând cu analize ale pieței muncii.
Ea spune că forța de muncă străină este, în general, suprareprezentată în rândul celor 20% cei mai prost plătiți angajați din aproape toate industriile.
„Nu doar pentru că sunt în industrii care au, de obicei, un nivel de salariu scăzut. Indiferent dacă sunt în construcții, agricultură sau curățenie, au un nivel de salariu mai mic decât au danezii’, spune Emilie Agner Damm.
„Suntem îngrijorați dacă se va crea o echipă A și o echipă B pe piața muncii, unde străinii sunt sistematic prost plătiți.
Forța de muncă străină este foarte bună pentru economia daneză, dar trebuie să fie cu salarii și condiții de muncă decente, daneze.”
„Munca, muncă, muncă”
În urmă cu aproape patru ani, s-a născut fiica lui Viorel Oprea, Annalisa. Acum, părinții proaspăt căsătoriți și-au cumpărat o casă. Au găsit casă într-un sat între Køge și Haslev.
A meritat să plătească, dar vine la pachet cu un timp lung de transport pentru a lucra în Copenhaga. Ei vor prelua cheile pe 1 august.
„Annalisa va avea patru ani în septembrie. Pentru viitorul ei am cumpărat o casă.
S-a născut în Danemarca.« – Care sunt planurile tale de viitor? „Munca munca munca! Până să-mi plătesc casa.” Viorel Oprea spune că s-a stabilit definitiv în Danemarca.
„Sunt fericit sa fiu aici. Altfel aș fi plecat. Am mama acasă în România și sunt singurul copil. Atâta timp cât e de lucru aici, și atâta timp cât este bine pentru Annalisa, voi sta aici și voi lucra.” Acasă, familia vorbește românește, dar și puțin engleză. Iar fiica vorbește daneză la grădiniță și se luptă puțin cu confuzia lingvistică.
– Cum își vede bunica nepoata? „Se văd pe Messenger. Vorbesc împreună în fiecare seară timp de o jumătate de oră. A trecut mult timp de când am vizitat-o pe mama mea – era înainte de pandemie – și acum că ne-am cumpărat o casă, nici anul acesta nu vom călători în România.” Nu a fost ușor pentru cuplu să pună rădăcini permanente în Danemarca. Soția lui Viorel Oprea face curățenie pe Fisketorvet. Sănătatea ei nu era bună când a rămas însărcinată și doctorul a spus că va trebui să nu mai lucreze în timpul sarcinii.
Însă soția nu a putut obține ajutor de la primărie. În schimb, i s-a spus să părăsească Danemarca. Cuplul a pus un avocat pe caz și s-a plâns de decizia primăriei.
Au ajuns să li se permită să rămână, dar nu au primit ajutor financiar în perioada în care ea nu a putut lucra.
„Adversitatea dă putere. Dacă nu experimentezi obstacole, nu vei deveni puternic. Dar sunt multe cerințe pe care trebuie să le îndeplinești în Danemarca’, spune Viorel Oprea și lovește cu brațele.
Marlene Spanger este doctorand. d. în științe sociale și cercetător ca profesor asociat la Universitatea Aalborg în procese de incluziune și excludere.
La fel ca Emilie Agner Damm, ea insistă că există o discriminare atât de mare între danezi și străini pe piața muncii, printre altele în ceea ce privește salarizarea: „Discriminarea sistematică și structurală de peste tot este tulburătoare.
Migranții câștigă în general mult mai puțin decât cetățenii danezi. Este o discriminare care nu este în niciun caz acceptabilă’, spune Marlene Spanger.
„Acest lucru se vede și în legătură cu dialogul migranților cu autoritățile. Sunt cetățeni ai UE, au un loc de muncă permanent și plătesc taxe, dar pur și simplu simt că li se cere să plece acasă când cer ajutor.
Poți spune că xenofobia a devenit atât de legitimă încât se reflectă și în statul bunăstării.”
Abilități daneze
Acum, fiica lui Viorel Oprea, Annalisa, merge la grădiniță.
El este cel care o lasă dimineața la grădiniță, pentru că soția merge la serviciu la Fisketorvet în fiecare zi la cinci dimineața. Nu se întâlnesc până la ora șapte. Cuplul a găsit o grădiniță care se deschide la șase și un sfert și a ales să cumpere o casă în apropiere.
A fost o problemă pentru Viorel Oprea să fie nevoit să-și lase fiica dimineața, pentru că trebuia să poată poată fi la job un sfert de oră mai târziu. A fost o luptă să găsești un angajator care să accepte, spune el.
Dar poate face asta acolo unde lucrează acum.
Viorel Oprea a fost angajat în mai multe locuri.
Odată a fost concediat, la două săptămâni după ce s-a rănit la mână într-un accident de muncă. Dar acum este președintele unei echipe de șapte români care construiesc fundații.
Toate actele educaționale pe care le aduci cu tine de acasă ca străin, le poți începe prin a le arunca când vii în Danemarca, spune Viorel Oprea.
Nu valorează nimic.
„Pot să înțeleg de ce. Pentru că este o provocare cu limba. Trebuie să învăţăm daneza, pentru că altfel nu avem viitor aici.” Soția lui este profesoară de școală și a studiat patru ani în România, dar lucrează ca asistentă de curățenie. El însuși are o diplomă că este tâmplar calificat, dar și-a luat munca pe care și-a găsit-o.
Printre altele, a lucrat cu izolații și a fost asistent electrician.
Lui Viorel Oprea îi lipsește viața socială din România.
Oamenii aleargă unii din casele celuilalt.
„Uneori e ca la Gara Centrală.
Imediat ce termini o ceașcă de cafea, vine o altă persoană în vizită. Nu este cazul în Danemarca. Acolo trebuie făcute acorduri. Și apoi, desigur, există și limbajul. Este greu dacă trebuie să vorbiți engleză între ei.” Viorel crede că bariera lingvistică ajută la crearea prejudecăților despre români: „De obicei sunt oameni care au prejudecăți doar pentru că vorbești o altă limbă sau arăți diferit.
Consultant în sindicat. 3F Kati Niculae locuiește în Danemarca din anii 1980 și a lucrat ca asistentă bancară până când departamentul ei a fost închis. Acum ajută 3F, printre altele, ca interpret, atunci când sunt la locul de muncă.
Kati Niculae spune că multora le este greu să acorde prioritate predării limbilor străine: „Cunosc oameni care lucrează de la șapte dimineața până la opt seara.
Sunt mulți care lucrează 60-65 de ore pe săptămână. Atunci nu e prea mult timp și energie pentru lecțiile de limbă.” Viorel Oprea se sprijină de gardul de sârmă și fredonează. El însuși este membru al 3F și este de cinci ani. El spune că unul dintre bărbații din echipa sa și-a dat demisia și se va opri la sfârșitul săptămânii. Are nevoie de peste 37 de ore de muncă.
„Este unul dintre dezavantajele românilor.
Din când în când mai primim ore suplimentare, ca acum vineri, când trebuie să turnăm. În caz contrar, este de 37 de ore pe săptămână. În altă parte, puteți obține 45-50-60 de ore pe săptămână, atâta timp cât vă prezentați. Atrage oamenii. Pentru că chiar dacă salariul pe oră este același sau mai mic, ei câștigă mult mai mult din cauza orelor multe.” Asta l-a determinat pe un coleg să demisioneze și să-și găsească un alt loc de muncă. Avea nevoie să câștige mai mulți bani: „Nu-l deranjează să lucreze 60 de ore pe săptămână. Și-a cumpărat și el casă. Toată familia lui a trăit cu chirie – tată, mamă și trei frați – dar acum a cumpărat casa în care locuiesc.”
Nicio privire de ansamblu
Kati Niculae spune că nu există control asupra câți români lucrează în Danemarca: „Sunt români peste tot. Jumătate nu sunt înregistrați nicăieri. Nimeni nu știe despre toți cei care lucrează în restaurante. Sunt mulți care lucrează ilegal și nimeni nu are o privire de ansamblu asupra lor”. În general, românii sunt extrem de sceptici față de sindicate, spune ea.
„În România sunt multe organizații mafiote.
Este atât de multă corupție în România. Deci oamenii cred că sindicatele din Danemarca sunt aceleași și nu au încredere în ele.”
Acum șantierul este pe cale să fie închis. Soarele bate peste pământul uscat și armăturile metalice care sunt aproape gata pentru lucrările de turnare de vineri.
Viorel Oprea speră că vremea fără ploaie va dura până vor fi turnate. Dar acum e ocupat. Trebuie să-și ia fiica și soția.
Trebuie să meargă la plajă și să se răcorească. Și mâine la ora șapte trebuie să se întoarcă la muncă.
