Articol publicat in Fyens.dk Nicklas Ansbjerg Nielsen, la data de 11 august 2021
Rezumat:
Florin Tudor, în vârstă de 37 de ani, este un vânzător de ziare Hus Forbi din Vejle, care își câștigă traiul vânzând ziare pe străzi. El face acest lucru pentru a-și asigura hrana, cazarea și transferurile de bani către România, unde locuiesc copiii săi. Cu o viață de om fără adăpost, Florin își găsește bucuria în contactul cu oamenii și mândria de a-și întreține familia. Deși petrece nopțile în diverse locuri, inclusiv gară, el continuă să vândă ziare și să își viziteze familia de câteva ori pe an. Vânzarea ziarelor Hus Forbi îi oferă un scop și o modalitate de supraviețuire într-o țară străină.
Florin Tudor, în vârstă de 37 de ani, este fără adăpost și își petrece viața vânzând ziare Hus Forbi lângă Føtex din Vejle. Un job de care se bucură, dar care este și necesar, întrucât profiturile sunt cheltuite pe mâncare, cazare în gară și transferuri de bani în România, unde locuiesc fiul său de 12 ani și fiica de 14 ani.
Vejle: Dacă în ultimii șapte ani ați fost lângă Føtex pe strada pietonală sau Føtex lângă Vejle Harbour, este garantat că l-ați văzut pe Florin Tudor, în vârstă de 37 de ani.
Aici el – îmbrăcat într-o jachetă neagră, pantaloni și șapcă – a stat și a dat din cap către fiecare trecător, în timp ce ținea un teanc bun de ziare Hus Forbi în mâini.
Ziare pe care el, în calitate de vânzător Hus Forbi, le cumpără zilnic cu 15 coroane de la Biserică, după care stă pe strada pietonală sau în port de la ora nouă până la ora 17, cu speranța de a câștiga suficienți bani atât pentru prânz, cât și pentru cină. Ziarele costă 30 de coroane fiecare.
O slujbă care îi place, dar și o slujbă pe care știe că trebuie să o facă dacă – în propriile sale cuvinte – trebuie să supraviețuiască.
– Îmi place contactul cu oamenii și este întotdeauna plăcut să salut și să schimb câteva cuvinte. Mă simt un pic de parcă toată lumea din oraș mă cunoaște. Dacă n-aș vinde ziare, nu știu ce aș face, spune Florin Tudor, care este întâmpinat de mai multe ori când l-am invitat la o cafea la Paladspassagen.
Copiii Buzăului
Florin Tudor, în vârstă de 37 de ani, s-a născut și a crescut în România.
A locuit aici până în 2013, când a pornit către Danemarca, unde de atunci trăiește ca om fără adăpost. Mai întâi la Copenhaga, apoi la Vejle.
S-a mutat pentru că condițiile de muncă în România erau îngrozitoare și, din moment ce nu are mai mult de opt ani de școală primară, a fost greu să găsească un loc de muncă care să poată întreține familia.
Familia continuă să locuiască în Buzău, unde locuiesc cei doi copii ai săi, Bianca de 14 ani și Luis de 12 ani, împreună cu părinții săi pensionari.
El vizitează familia de două-trei ori pe an, deoarece folosește o parte semnificativă din economiile din vânzările de ziare pentru un zbor de abia trei ore de la Billund la București, urmat de o călătorie de două ore cu autobuzul către sud-estul României.
Vizita durează de obicei 14 zile, după care ia un autobuz și avionul înapoi – și își găsește standul obișnuit și locația de vânzare în Vejle.
– Când mă întorc, sunt mereu mulți oameni care mă întreabă unde am fost. Este foarte frumos că s-au gândit la asta. Asta mă bucură, spune un Florin Tudor zâmbind.
A avut o slujbă de noapte într-o sala de jocuri din Copenhaga înainte de a deveni vânzător Hus Forbi în Vejle, la care a mers pentru că – spre deosebire de marile orașe – lipseau vânzătorii.
Nopți pe străzi, alei și gară
Când ceasul bate ora 17.00 – după o zi de lucru lungă de opt ore – Florin Tudor își împachetează surplusul de ziare, părăsește standul de la Føtex și pleacă în căutarea cinei.
De cele mai multe ori meniul constă în pizza sau shawarma, după care coboară la Vejle Banegard, unde se urcă în primul tren până la Fredericia Banegard, unde de obicei își petrece nopțile, pentru că este suficient loc de cazare.
Numeroase nopți de-a lungul anilor au fost, de asemenea, petrecute pe străzile și aleile din Vejle, dar în timpul pandemiei corona, din fericire, a avut o suprafață puțin mai moale.
– Am întâlnit un român în Fredericia care mi-a dat permisiunea de a petrece noaptea în casa lui. Am apreciat foarte mult asta, spune Florin Tudor, care folosește un amestec lingvistic de daneză și engleză.
O viață mai bună pentru copii
Pentru tatăl român în vârstă de 37 de ani, nu există nicio îndoială despre unde se vor petrece orele de zi în următorii câțiva ani – și pe ce se vor duce orele. Vânzarea ziarelor Hus Forbi în Vejle.
Un oraș pe care îl cunoaște, înconjurat de oameni care îl cunosc. Este cunsocut drept „vânzătorul de ziare zâmbitor”, el va continua să fie – fie că ziua de lucru se desfășoară pe soare, ploaie, ninsoare sau lapoviță, fie că vinde cinci, 15 sau 40 de exemplare.
Nu are vise pentru viitor – ce îl privesc pe el. Singurul lui vis este cu Bianca și Luis la Buzău, pe care i-a vizitat ultima dată în aprilie.
Hus Forbi
Hus Forbi a fost publicat pentru prima dată în 1996. Ocazie a fost Anul Internațional al Sărăciei al ONU, iar Copenhaga a fost Orașul European al Culturii ’96. Ziarul este publicat de asociația Hus Forbi și apare de 12 ori pe an.
Asociația are 3.000 de vânzători înregistrați. Majoritatea se află în zona capitalei, dar le găsești în toată țara.
Hus Forbi este cumpărat de vânzător cu 15 DKK – și costă 30 DKK în vânzări stradale. Prin urmare, vânzătorul câștigă 15 DKK per ziar vândut. Conținutul este produs de jurnaliști și fotografi profesioniști și dezavantajați din punct de vedere social.
Misiunea Hus Forbi este de a crea dezbateri și dialog despre și cu cei fără adăpost și excluși social. În același timp, ziarul trebuie să le ofere vânzătorilor fără adăpost posibilitatea de a-și câștiga banii și de a avea ce să susțină.
Asociația folosește marea majoritate a profitului pe echipamente și haine gratuite pentru vânzători.
https://fyens.dk/trekantomraadet/rumaenske-florin-overlever-ved-at-saelge-hjemloese-aviser-min-eneste-droem-er-at-mine-boern-faar-et-bedre-liv-end-mit
