Articol publicat în Piopio.dk la data de 16 octombrie 2020
Subiectul articolului:
Un tânăr de 29 de ani din România, victimă a traficului de persoane, a fost expus la amenințări, condiții de muncă proaste și lipsă de plată.
Articol tradus:
Un tânăr de 29 de ani, victimă a traficului de persoane, a fost expus la amenințări, condiții de muncă proaste și lipsă de plată.
Trei firme daneze de construcții diferite au exploatat forța de muncă ieftină a lui David, în vârstă de 29 de ani, din România. El nu a primit niciodată salariul de la prima sa locație de muncă. Șeful său de la a doua locație de muncă l-a amenințat atunci când a menționat că va face o plângere la sindicatul local. Iar al treilea angajator al lui David l-a presat să facă muncă nedeclarată fără plată.
Proiectul a fost realizat de cercetătorii Marlene Spanger și Sophia Dörffer Hvalkof, care au intervievat 100 de migranți, sindicate și instituții de învățământ. Ei conturează o imagine în care criminalitatea în domeniul muncii reprezintă o cale ușoară pentru angajatori de a obține bani rapid.
David a ajuns în Danemarca în 2015, când i s-a oferit un loc de muncă în Jutland prin intermediul unei cunoștințe din România, care deja avea un loc de muncă în țară. După mai puțin de o lună, angajatorul său a fost arestat de poliție sub acuzația de furt, iar David nu a fost plătit niciodată pentru munca sa.
Când a fost angajat într-un alt loc de muncă în Aalborg, angajatorul a spus că ei vor avea grijă de înregistrarea necesară, inclusiv deschiderea unui cont bancar pentru plata salariului.
David lucra 11 ore pe zi, de luni până sâmbătă. Dar după un timp, David și-a dat seama că nu primea suficient salariu pentru orele pe care le lucra.
La scurt timp după aceea, David a primit brusc vestea că a fost concediat și că avea jumătate de zi să părăsească apartamentul în care firma îl caza. Poliția a fost chemată, iar când David a cerut o explicație, i s-a spus că nu îl pot ajuta.
Puțin timp după ce David a fost dat afară din apartament, s-a întâlnit cu șeful firmei. David i-a spus șefului că intenționează să contacteze filiala locală a sindicatului 3F pentru a se plânge de firmă. Acest lucru l-a determinat pe fostul șef să îl amenințe pe David. El i-a subliniat lui David că se va asigura că acesta nu va putea rămâne în Aalborg dacă își duce la capăt plângerea.
Ulterior, un nou angajator i-a oferit lui David un loc de muncă în Sjælland. Și acest angajator a promis că firma va avea grijă de diversele înregistrări.
Firma avea un proiect pe un șantier de construcții, unde David trebuia să izoleze case și să lucreze cu fibră de sticlă. Dar David nu a primit mănuși de lucru sau alte instrumente până când s-a plâns unuia dintre lideri.
Într-o zi pe șantier, angajații au fost informați că autoritățile vor veni în vizită:
„Atunci am fost chemați în fața cabanei și ni s-a dat un contract de angajare… Și când am văzut contractul meu de angajare, am văzut că acolo scrie 125-140 coroane pe oră. Totul era fals. Pentru toți românii. După ce verificarea s-a încheiat, ne-au luat înapoi contractele,” a povestit David cercetătorilor din proiect într-un interviu.
După ce verificarea s-a încheiat, ne-au luat înapoi contractele.
David nu văzuse niciodată contractul de angajare înainte și a avut doar timp să vadă că salariul era mult mai mare decât ceea ce el și ceilalți angajați primeau în realitate. David era plătit în numerar pentru munca sa în firmă și nu i s-a virat niciodată salariul într-un cont bancar personal.
Firma l-a trimis pe David în diverse locuri din Danemarca pentru scurte misiuni – adesea la adrese private. Aceste misiuni constau în totul, de la vopsirea până la renovarea completă a caselor.
Când renova case private, David era adesea plătit mult mai puțin decât echivalentul salariului lunar cu normă întreagă pentru meseriași.
Alteori, David nu primea deloc bani. În schimb, i se spunea mereu că îi vor fi plătiți mai târziu, cum ar fi atunci când a renovat o casă privată în Sjælland:
„Tot timpul cât am fost în acea casă, am primit doar 1500 de coroane [de la angajator] în acea perioadă. Maxim o lună în casă. Când am întrebat de bani, mi s-a spus mereu ‘mâine, mâine, mâine’,” a povestit David.
Când David a menționat că va contacta autoritatea fiscală pentru a obține informații despre salariul său, a fost amenințat de unul dintre angajatori.
La final, firma a ajuns să îi datoreze lui David salarii pentru mai multe luni, iar el a fost concediat fără preaviz și i s-a cerut să părăsească casa în care locuia fără a primi salariul.
Ulterior, David a contactat poliția și sindicatul, ceea ce a dus la deschiderea unui dosar în care David a fost recunoscut ca victimă a traficului de persoane de către Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane.
Conform cercetătorilor, povestea lui David demonstrează că angajatorii pot exploata reținerea informațiilor pentru a presa muncitorii străini.
Înregistrarea oficială a lui David în sistem a fost folosită pentru a acoperi munca nedeclarată pe care o efectua și pentru care nu era plătit.
În plus, angajatorii din povestea lui David sunt motivați de angajarea de forță de muncă ieftină, indiferent de convențiile colective.
Ei au văzut o oportunitate de a exploata munca lui David, deoarece putea fi folosit pentru alte sarcini pe care angajatorii au omis să le înregistreze oficial în cadrul autorității fiscale. Astfel, puteau plăti lui David un salariu scăzut sau niciun salariu, fără ca autoritățile să afle de acest lucru.
