Probabil fiecare părinte are de-a face, măcar odată, cu sistemul medical. Ce este important să știi, este că, în Danemarca, se pune accent nu doar pe sănătatea fizică a omului, dar și pe sănătatea sa mentală/psihică. În articolul dat, mă voi referi la părinții care au custodie asupra copilului minor.
Dacă copilul este născut în Danemarca, atunci din primele zile de viață acesta împreună cu părinții vor avea un contact regulat cu sistemul medical prin intermediul asistentei medicale care vine în vizită acasă (“sundhedsplejerske”). Tot aceasta urmărește starea de bine a copilului până la vârsta de 18 ani. În același timp, aceasta urmărește și starea psihică a părinților.
Dacă copilul nu este născut în Danemarca, părinții acestuia oricum au dreptul să apeleze la asistență medicală pentru ajutor și îndrumare în starea de bine a copilului.
Deja din a doua lună de viață, în căsuța poștală electronică ”e-Boks”, părinții vor fi înștiințați despre schema de vaccinare a copiilor în Danemarca. Vor fi invitați să programeze o vizită la medicul de familie pentru prima doză de vaccin, care se administrează la vârsta de 3 luni. Pentru următoarele vaccinuri, părinții vor primi câte un mesaj pe e-Boks. Vaccinarea copiilor în Danemarca este gratuită și nu este obligatorie.
Pe la vârsta de 1 an sau 2 ani, părinții vor primi pe e-Boks o programare, pentru copil, la un control la dentist. În funcţie de starea specifică a dinților micuțului, acesta poate fi chemat la controale și tratamente ulterioare chiar şi până la 4 ori pe an. Aceste controale sunt gratuite.
Părinții au dreptul și responsabilitatea să contacteze medicul de familie (“praktiserende læge”), atunci când copilul are nevoie de un control sau un tratament specific. Doctorul are program de luni până vineri, în prima parte a zilei.
Dacă medicul de familie nu mai are program sau cabinetul este închis din diverse motive, poate fi contactat medicul de gardă (“lægevagt”). În cazurile extreme, când viața copilului este în pericol, trebuie sunat la 112.
Atunci când copilul merge la creșă, grădiniță sau școală, pedagogii au responsabilitatea de a urmări starea de sănătate a copilului. Dacă aceștia consideră că cel mic are nevoie de ajutor de specialitate, pot invita părinții la o şedinţă în cadrul căreia ar putea participa și alți specialiști (de exemplu echipa PPR – “Pædagogisk Psykologisk Rådgivning” – îndrumare pedagogică și psihologică). Aceştia din urmă pot propune ca cel mic să meargă la un control la medicul de familie sau specializat. Părintele trebuie să își asume responsabilitatea de a accepta sau a refuza această propunere.
Este evident că sistemul medical danez, se aşteaptă ca părinții sau persoanele cu custodie asupra minorului, să îşi asume responsabilitatea de a lua decizii importante ce țin de starea de bine a minorului. Însă, în unele cazuri, părinții nu sunt persoanele care au dreptul de a lua decizii asupra sănătății copilului lor.
Mai jos voi scrie informații oficiale, care descriu unele cazuri când se aplică această regulă. (Traducerea textului, preluat din sursa menționată mai jos, îmi aparține, iar dacă vrei să citeşti informația dată în limba daneză, o poţi face împrumutând cartea de la biblioteca UC Syd sau cumpărând cartea dată) :
”Părintele trebuie să ia decizii cu privire la tratamentul aplicat copilului, reieșind din interesele și nevoile copilului. În cazul în care părintele acționează în contradicție cu interesele copilului, cu alte cuvinte refuză tratarea unei boli a copilului care drept urmare poate pune în pericol viața acestuia sau poate duce la scăderea majoră a funcționalității pacientului, Comitetul pentru copii și tineri (“Børn- og ungeudvalget”), poate lua decizii asupra aplicării tratamentului considerat necesar, fără acordul părinților.
Dacă ambii părinți au custodie comună asupra copilului, aceștia trebuie împreună să ia decizii ce țin de îngrijirea directă a sănătății copilului, vizite la medicul de familie și tratamente obișnuite. Atunci când este necesar să se intervină semnificativ, de ex. prin intervenție chirurgicală, controale care presupun intervenție corporală, sau tratament cu medicamente puternice, ține de responsabilitatea personalului medical în a implica ambii părinți în luarea deciziei în comun. Dacă părinții nu ajung la un acord comun, Comitetul pentru copii și tineri poate lua aceste decizii fără acordul părinților.
În Legea pentru sănătate (“Sundhedsloven“) se menționează că o persoană are dreptul de a lua decizii asupra sănătății proprii începând cu vârsta de 15 ani. În același timp sunt descrise reguli specifice când părinții cu custodie au sau nu dreptul de a fi informați și implicați în luarea deciziilor de către minor. Dacă părinții trebuie sau nu informați, depinde de caracterul intervenției necesare, gravitatea bolii, tipul informațiilor transmise de către tânărul pacient, vârsta, maturitate și necesitatea de a continua tratamentul acasă, inclusiv realizarea obligativității îngrijirii de către părinți. ”
Sursa: “Sundhedsjura. Patienters retsstilling. Sundhedspersonerners ansvar. Myndigheders tilsyn, Gads Forlag, 5. udgave, 2014, Kent Kristensen”.
