Vârsta de 3-6 ani este și vârsta când pedagogii pot avea diverse observații cu privire la dezvoltarea fizică, intelectuală și socială a copilului. Cu permisiunea părinților, pedagogii pot implica și alți specialiști care ar observa copilul în mediul grădiniței și ar putea veni cu recomandări sau intervenții mici sau mari în activitățile zilnice.
Dacă până la vârsta de 3 ani veți auzi deseori de la pedagog că ”limba daneză o să vină”, după vârsta de 3 ani, pedagogul sau părintele, are dreptul de a cere inițierea unor eforturi pentru a ajuta copilul să învețe limba daneză. Pentru început, pedagogii vă vor ruga să vă asigurați că nu există dificultăți de auz (veţi fi îndemnaţi să mergeți la un control ORL), ca mai apoi să permiteți testarea nivelului de limbă daneze de către un specialist. Aceast consult este gratuit și în condiții cât mai puțin stresante pentru copil. În funcție de rezultatul obținut și posibilitățile comunei în care locuiți, se va face un plan individual pentru predarea limbii daneze conform vârstei. Acest plan poate presupune de exemplu 1-2 lecții de limba daneză pe săptămână, în grup mic, cu un ”sprogpædagog”, pe parcursul a câteva luni. Acest curs se poate relua după o reevaluare a capacității de vorbire a limbii daneze a copilului.
De la vârsta de 3 ani copilul poate fi supus unor diverse teste psihologice, motrice, ș.a.m.d. Astfel, un pedagog (care are acordul părinţilor) sau un părinte îngrijorat de dezvoltarea psihică sau fizică a copilului, pot cere grădiniței să invite un specialist care va observa profesional copilul.
În Danemarca este răspândită ideea că un copil nu este rău, neastâmpărat, asocial etc. Pentru orice comportament care iese în evidență, pedagogii preferă să ceară sfatul unui specialist. Urmând să aibă recomandări specifice pentru a lucra individual cu copilul, având în vedere nevoile lui.
Acest lucru nu trebuie să-i descurajeze pe părinți, ba din contra, să îi încurajeze să se implice cât mai activ în a-și ajuta copilul să se formeze cât mai armonios. Dacă un copil este hiperactiv, pot fi organizate activități fizice specifice, acesta poate fi cuplat în grupuri de joacă cu alți copii la fel de energici cu interese comune. În schimb, dacă copilul are un alt diagnostic (sau se află în spectrul unei diagnoze) care presupune un ritm mai lent de activități fizice şi/sau mai multă implicare intelectuală, atunci vor fi luate măsuri specifice.
Fiecare caz e unic și oferirea ajutorului și suportului comunal gratuit depinde de posibilitățile fiecărei comune aparte. În unele cazuri copilului i se pot oferi câteva ore pe săptămână de suport/ajutor din partea unui pedagog individual (“støtte pædagog”) sau frecventarea unui centru specializat.
Deasemenea, părinților li se pot oferi cursuri de informare și formare, care îi vor ajuta să învețe metode eficiente pentru a înțelege și a-și ajuta copiii.
