În Danemarca există o regulă nescrisă: dacă nu întrebi, înseamnă că ştii totul.
Când vine vorba de copii, a nu întreba, a nu-ți exprima interesul cu privire la ceea ce se întâmplă cu copilul tău în instituția de educație și învățământ, înseamnă a fi indiferent. Acest comportament având consecinţe. Deseori, părinții cu origini non-daneze nu cunosc care sunt așteptările sistemului de educație și învățămînt de la părinți, ceea ce poate crea o serie de dificultăți.
Pentru a înțelege mai bine, m-am adresat către doi specialiști: două conaționale de-ale noastre, care au studii și muncesc în sistemul de educaţie și învățămînt din Danemarca.
Roxana Simion, pedagog cu studii în domeniul pedagogiei din Danemarca și angajată în calitate de pedagog la o grădiniță în Danemarca, menționează următoarele:
”Potrivit legii privind responsabilitatea parentală, copilul are dreptul la îngrijire și siguranță. Trebuie tratat cu respect și nu trebuie supus pedepselor corporale sau oricărui alt act ofensator.
Abolirea sau desființarea dreptului părintelui la a-și pedepsi copilul a fost decisă de către Folketing pe 28 mai 1997. Astăzi este interzisă exercitarea oricărei forme de pedeapsa fizica sau psihică asupra copilului.
Copilul este considerat ca fiind competent/ capabil. Cu alte cuvinte, copilul este un participant activ în procesul educațional. Proces în care nu doar primește educație, dar și contribuie. Noi, adulţii, învățăm de asemenea de la copii. Așteptările sistemului de la adult fiind nu doar acoperirea nevoilor de baza ale copilului ( de exemplu: dragoste, hrană, îngrijire), dar și implicarea copilului în luarea deciziilor, motivarea acestuia la participarea diferitelor activități desfășurate în cadrul familiei, luarea în serios a părerii și contribuției copilului șamd. În acest fel adultul își exprima dragostea, recunoașterea și respectul fata de copil.”
Dacă îți dorești să afli mai multe despre sistemul pedagogic în Danemarca, poți deveni membru al grupului creat de către Roxana ”Pedagogie daneză pentru părinți români”, unde Roxana va răspunde întrebărilor tale.
Daniela Culea, care activează în calitate de profesoară pentru clasele 9-10, obișnuite și speciale, în Danemarca, menționează următoarele:
”Părinții să se îngrijească de îmbrăcămintea şi alimentaţia corespunzătoare copilului ( vezi haine de exterior conforme vremii, haine/bagaj sport, pachet de mancare în conformitate cu recomandările școlii)
- Părinții să se îngrijească ca copilul să ajungă la timp la şcoala, sa fie luat la ora la care s-a stabilit
- Să-l înregistreze la programul SFO dacă nu are cine să-l supravegheze după şcoală
- Să aibă grijă de programul de somn al copilului (să nu se culce prea târziu)
- Să discute cu copilul despre cum decurge ziua lui la şcoală, să vegheze asupra stării lui de bine (fizice și mentale)
- Să se asigure că cei mici au rechizitele necesare în ghiozdan.
- Să fie activi pe Aula unde, să anunţe din timp când copilul este în vacanţă (dacă este cazul, trebuie anunţaţi şi cei de la SFO), să anunțe cât de repede posibil când copilul e bolnav (preferabil în seara dinaintea absenței sau în dimineața următoare).
- Să participe la şedinţe, atât cele generale, cât şi cele individuale despre propriul copil.
- Să verifice Aula în fiecare zi, să răspundă la mesajele primite ( şcolile private au Viggo în loc de Aula, e doar alta platforma ce functioneaza la fel).
- Când copiii mai mici au de citit acasă, școala se așteaptă ca părintele să se implice, să se asigure/ să ofere ajutor în acest sens
Dacă părinții au întrebări, nelămuriri, sesizează ceva problematic în cazul propriului copil, se așteaptă ca ei sa pună întrebări sau să ceară sfatul școlii.
Foarte important, mai ales pt cei mai marisori/ adolescenți în prag de examene: să nu facă presiuni prea mari asupra copiilor lor (vezi aici rezultate școlare ce depășesc posibilitățile copilului).
Acolo unde se impun planuri, strategii de lucru personalizate pentru copil, se așteaptă ca părinții să le susţină, eventual să le continue acasă, acolo unde este relevant.
De exemplu, pentru stimularea unor comportamente favorabile în cazul unor copii, se poate merge pe un sistem de recompensă / restricție ce poate continua acasă.
În cazul unui elev care are un comportament de netolerat în şcoală, părintele este anunţat pe Aula şi se aşteaptă ca el să aibă o discuție cu copilul acasă, pentru a-i explica ce nu a fost bine în comportament. Mai mult decât atât, în cazuri în care situația se repetă frecvent, părintele împreuna cu şcoala pot implementa un sistem de recompense /restricţii.
Mesaj pt comportamentele neadecvate din partea școli = fără joc pe calculator în ziua următoare. Mesaj favorabil din partea școlii= acces pentru 90 min la jocul pe calculator preferat.
În general, astea sunt lucruri care se dezbat în situații problematice cu pedagogii, cu cei de la PPR, dacă sunt implicați. Sunt diverse strategii de intervenție.
Notă personală: Părinții care au aspirații la rezultate școlare înalte pentru copiii lor ( note de la 7 în sus), ar trebui să urmărească cu atenție și prudență încă din clasele mici, evoluţia academică a celor mici ( cu alte cuvinte: nu se îngraşă porcul în ajun, unde ajun înseamnă în ultimii 2 ani de şcoală generală).”